Arhive categorii: Acorduri

Diversitatea iubirii

Te poți îndrăgosti de viață-n multe feluri. Din toate astea, puține-s despre sex, cuplu sau căsătorie. Majoritatea-s despre a trăi o diversitate întreagă de experiențe, după cum are nevoie sufletul să fie.

Neînțelegerea celor două categorii și a fenomenului în ansamblu conduce la denaturare, la posesivitate, la derapaj, la blocaj, ori la situații (sau percepții) de trădare. Toate astea-s precursoare pentru boală.

Ai curaj să fii cu tine, învață să te înțelegi și bucură-te de ceea ce primești, în condiții de respect pentru sine, pentru semeni și pentru voințele divine!

Vibrația de suflet

Se-ntâmplă uneori să întâlnești suflete cu care vibrezi. Poate mai rar, poate mai des, după cum îți e norocul. În foarte puține din aceste cazuri e vorba despre sex. Cel mai adesea-i despre trăirea unor catalize (dacă-s pe termen mai scurt) sau de savurarea unor cadouri (dacă-s pe termen mai lung), în tot felul de forme mijlocite de comunicare și de interacțiune în cuplaj. În mitologia urbană le zice „suflete pereche”.

Chemarea către sex e doar Citește în continuare Vibrația de suflet

Persistența

Sunt unii oameni (și unele situații) care se-nvârt pe lângă tine și tu pe lângă ei, și-s acolo mereu indiferent cum îți merge. Și nu fac asta neapărat intenționat, ei doar trăiesc liniștiți, în ritmul lor. Dar e ca și cum viața ți-ar trimite niște parteneri inconștienți, devotați fără voia lor, călăuze naturale, dedicați scopului de a-ți face bine și a-ți ține de urât. Și te trezești într-o zi din inerția gândurilor tale și-i vezi că sunt acolo. Și te-ntrebi ce-ai făcut, oare, să meriți norocul ăsta?!… Și te mai întrebi, apoi, câte alte lucruri sunt așa frumos așezate în viața ta și nu știi să le vezi?!…

Conservare

Nu te refugia în spatele gândului că poate dispar greutățile peste noapte sau că-i cineva acolo care să-ți trăiască viața-n locul tău. Nu-i treaba altcuiva să-ți ducă-n spate responsabilitatea.

Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă. Totul rămâne acolo, se conservă, se transformă, până-și închide complet ciclul de viață. Tot ce ai generat prin deciziile tale. Așa că primește-le deschis și fă curățenie!

Exces de zâmbete

Dacă simți că ți-ai terminat treaba pe pământ, dar nu te cheamă boss acasă, bucură-te de adierea vântului, în timp ce-ți admiri semenii cum galopează buimaci către un finish pe care nu-l văd și nu-l pot înțelege. Mai dă-te în tiribomba aia mare până se-nchide programul și rămâi cu un exces de zâmbete pe figură, cu o poveste care soto nu plictisește.

Uite… Și Iisus a dat să plece-acas’ devreme, dar s-a trezit din nou în lume, trimis să vegheze și să se bucure de viață. A revenit el într-o formă nouă (renăscut) și cu mintea limpede… dar are de tras pe termen nedefinit, să descopere frumusețea trăirilor umane pământești autentice.

Bazarea

Ești în siguranță oricând, oriunde, oricum, în raport cu exteriorul. Viața (Dumnezeu) îți aduce mereu tot ce ai nevoie (fie bine sau rău), după cum consideră că e optim pentru tine.

Ceea ce te poate duce într-un spațiu de nesiguranță sunt gândurile, vorbele și faptele tale. Tot ce poate fi de temut vine din interior. Motiv pentru care trebuie cunoscut, acceptat, integrat și conștient valorificat.

Scalarea

A scala nu-nseamnă să-nveți să controlezi mai mult. Ci-nseamnă să-nveți să-ți faci partea care-ți revine, atunci când ești pus în situația de a superviza dinamica unui întreg, facilitandu-i acestuia evoluția liberă, în conformitate cu principiile sale existențiale.

A scala nu-nseamnă a deține, a acumula. Ci, a facilita, a servi, a organiza.

Compromisul iubirii

Dacă nu te mai iubește omul de lângă tine, dar nici separați nu se poate, nu-i mai cere iubire. Că n-are. Nu mai trage aiurea de el, sperând la lucruri care nu există. Lasă-l liniștit și fără presiune, ca măcar, cu energia pe care o are, să fie om cu tine. Să nu fie nevoit s-o ardă ca să te respingă. Ajută-l să se simtă neconstrâns, ca să-ți poată fi prieten, să faceți echipă.

Învățare prin lipsă

Nu întotdeauna doar dându-i, pregătești omul pentru viață. Ci și luându-i.

Gestionarea resurselor e doar o primă lecție în învățare. E un abc de supraviețuire.

Însă lecția de bază pentru maturizare stă în *aprecierea* resurselor. În valorizarea lor. În cuantificarea și cântărirea lor. În simțirea lor. În valorificarea lor deplină, chiar dincolo decât ar putea ele genera în mod aparent.

Iar această lecție se trece prin gestionarea *lipsei* resurselor.