Arhive categorii: Doctrine

Soborul Sfântului Ioan Botezătorul

De Soborul Sfântului Ioan Botezătorul sărbătorim cinstirea lui Ioan de către oameni, pentru misiunea de pregătire a venirii Domnului.

Simbolistica directă reprezintă eforturile de evanghelizare, de promovare a unor idei pentru creșterea conștiinței umane, de deschidere a ochilor spre a permite oamenilor să vadă dincolo de limitele proprii, să înțeleagă și să accepte Citește în continuare Soborul Sfântului Ioan Botezătorul

Botezul Domnului

Botezul Domnului – sau Boboteaza, ori Epifania – reprezintă simbolic expresia inteligibilă și perceptibilă, în lumea materială, a credinței și trăirii spirituale. Prin botez, omul își recunoaște și manifestă esența sufetului, în viața pământeană.

Prin etalarea credinței, omul își asumă responsabilitatea gândurilor, vorbelor și faptelor sale, care – de preferat – ar trebui să Citește în continuare Botezul Domnului

Sfântul Ștefan

Sfântul Arhidiacon Ștefan este primul dintre ucișii pentru mărturisirea credinței în Iisus, amintindu-ne astfel de limitările umane în privința respectului reciproc și a iubirii necondiționate.

Indiferent de aspirațiile și credințele unui om, nu este nimeni învrednicit să i le judece sau să i le strice… cel puțin, atât timp cât Citește în continuare Sfântul Ștefan

Nașterea Domnului

De ziua Nașterii Domnului serbăm (re)nașterea copilului.

Sărbătorim venirea pe lume a copiilor noștri, pentru iubirea pe care ne-o oferă și pentru strunirea în evoluție. Spre deosebire de ziua clasică a copilului (1 iunie – care nu ține de dogma religioasă și care simbolizează aspectele simple, omenești, legate de vârsta copilăriei), Nașterea Domnului marchează rolul subtil pe care îl au copiii în viețile noastre. În orice familie, copiii sunt cel mai puternic Citește în continuare Nașterea Domnului

Sfântul Ierarh Nicolae

Moș Nicolae vine cu cadouri. Ne bucurăm de ceea ce primim (fie peste noapte, în mod misterios, fie direct de la oameni, direct, cu dedicație) și ne simțim din nou copii, pentru o clipă, gândind că merităm să fim băgați în seamă și iubiți necondiționat.

Cu cât înaintăm în vârstă, pare că simțim din ce în ce mai rar aceste trăiri. Însă raritatea se datorează Citește în continuare Sfântul Ierarh Nicolae

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

De ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, rememorăm două simboluri puternice: al luptei și al revelației.

Sfinții (fie ei mari, mici sau cunoscuți doar în cerc restrâns) sunt ținuți minte pentru calitățile lor principale, pe care le-au avut în viața pământeană. Omul își ancorează credința, punctual, pe linia Citește în continuare Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

De ziua Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, sărbătorim și ne reamintim de puterea credinței (exprimată prin gânduri, cuvinte și fapte).

Legenda spune că Dimitrie avea capacitatea de a-i ajuta pe oameni să creadă în forțele proprii [puterea gândului], învățându-i să se roage la Dumnezeu [puterea vorbelor] și să permită manifestarea harului divin în trupurile lor [puterea faptelor].

Tot legenda ne povestește că Citește în continuare Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

Sfânta Cuvioasă Parascheva

Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva ne reamintește de importanța renunțării la sine pentru facilitarea împlinirii voinței divine. Predarea sinelui înaintea lui Dumnezeu ne ajută la gestionarea corectă și sănătoasă a atașamentelor și ne face conștienți de locul și rolul nostru în marele angrenaj al vieții.

În orice coabitare, sinergia ajunge să fie dependentă de Citește în continuare Sfânta Cuvioasă Parascheva

Înălțarea Sfintei Cruci

Înălțarea Sfintei Cruci simbolizează regăsirea de către om a rostului vieții proprii.

După o perioadă de căutări bănănăite, încercări (din care poate multe, eșuate), dorințe (uneori iluzorii, alteori împlinite) și experiențe (nu toate dorite, dar totuși trăite și materializate)… omul se oprește din alergare și conștientizează că tot ce are deja e lucru mare, ce trebuie cinstit.

Menirea vieții se trăiește liniștit, prin fiecare faptă; cu asumare, cu sens și cu credință oarbă.

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul simbolizează prostul nostru obicei de a distruge lucrurile mari pentru scopuri mici.

Irod a sacrificat un colos spiritual pentru o plăcere carnală, trecând cam fără tăgadă peste mâhnire și peste mustrările de conștiință. Acum… Și dacă am presupune că cele două talere ale balanței Citește în continuare Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului este despre încheierea și onorarea suferinței supreme.

Noi poate gândim că Iisus este cel care merită laurii principali pentru îndurarea și asumarea suferințelor umane, spre îndrumarea oamenilor în taina mântuirii. Dar suferința mamei care își pierde copilul este incomparabilă cu orice altă suferință îndurată de om, oricât de mare și de grea ar fi, în voia divină.

Iisus a fost un salvator al lumii; a purtat pe umeri o povară colectivă imensă, o misiune nobilă care a ajuns tradusă în lecții societale. Atașamentul lui pentru misiune nu a fost nici unul ușor Citește în continuare Adormirea Maicii Domnului

Schimbarea la față a Mântuitorului

Mântuitorul = copilul care vine în viața noastră, să ne mântuiască, să ne vindece.

Schimbarea la față a Mântuitorului = înțelegerea noastră (revelată) că prin acel copil lucrează Dumnezeu și că trebuie să ne conformăm, să ne vindecăm, să ne schimbăm și să creștem.

Apariția lui Moise și a lui Ilie la momentul Schimbării la față a Mântuitorului = un mesaj puternic trimis de Dumnezeu, gen, ”uite asta aveți de făcut (Moise) și asta se întâmplă dacă nu faceți (Ilie)”.

Rugăciuni deșarte

Când trăiești cu sentimentul că toate-s de la Dumnezeu, te trezești că nici nu prea mai ai pentru ce să te rogi…

Nu te mai simți păgubit sau nedreptățit, nu mai crezi că trăiești ceva din ce nu meriți, nu mai știi să discerni care-ți e binele cel mai înalt și nici nu mai știi să-ți definești prea clar ce vrei tu, de fapt. Te sucești un pic când vezi că-s derizorii toate și pare că un „bine mă, facă-se voia ta!” e tot ce mai poți scoate.

Sfântul Ilie

Ziua Sfântului Ilie ne reamintește de sistemul imunitar care face curățenie fără să discute și fără să negocieze – în caz de nevoie – pentru a asigura buna funcționare a existenței, pe termen lung.

Ilie este un idealist, care vrea să ne conformăm deplin voinței divine, să respectăm legile de bună coabitare și să ne facem treaba pentru care am venit aici, fără abatere. Și mai este și un sensibil, care se agită foarte tare și intră-n crize existențiale Citește în continuare Sfântul Ilie

Sfântul Apostol Petru

De ziua Sfântului Apostol Petru rememorăm simbolic experiența omului obișnuit, care pornește pe calea credinței și își dedică viața servind scopurilor divine. Totodată, ne reamintim și de slăbiciunea omului aflat în fața riscului (pierderii vieții), care îl face să se lepede de credință refugiindu-se în nimicnicie, dar și de puterea sa de revenire și de recuperare a căii drepte.

Sfântul Petru reprezintă o metaforă de reziliență a omului. Nu este nici un Brâncoveanu, care Citește în continuare Sfântul Apostol Petru