Înălțarea

La 40 de zile de la Înviere, sărbătorim Înălțarea lui Iisus la cer și alăturarea sa Dumnezeului Tatăl. Într-un simbolism rezumat, învierea reprezintă deschiderea ochilor și înțelegerea realității existențiale; cele 40 de zile de stat și ospătat alături de ucenici reprezintă împărtășirea învățămintelor cu oamenii; înălțarea la cer reprezintă ducerea înțelepciunii înapoi la sursă, la acel ”acasă” originar.

Cu alte cuvinte… omul trăiește și arde experiențe de-a lungul vieții, modelează emoție și acumulează informație. La un moment dat, sătul și împlinit de cele pământești, primește o deschidere a ochilor (care, mai mereu, e de la Dumnezeu), prin care înțelege substraturile și semnificațiile vieții, și are – simbolic, prin etapa învierii – șansa să le folosească și să se bucure de ele, spre îndreptarea comportamentelor și îmbunătățirea condițiilor vieții sale pământene.

Ulterior creșterii de sine, omul oferă lumii din prea plinul care a devenit, împărtășind înțelepciune semenilor, în planul material (acolo unde a fost întrupat și unde a dobândit toată cunoașterea experiențială). Iar în final, întoarce informația la sursa vieții, în straturile existențiale superioare, spirituale.

A se observa proporționalitatea duratelor: este nevoie de 3 zile pentru reînviere, de 40 de zile pentru împărtășirea experiențelor cu semenii și de o eternitate pentru decantare și reutilizare, după întoarcerea informației la origini. Înțelegem, astfel, că din orice am fi prea prinși, ne putem reveni repede repejor, înăuntrul nostru. Apoi, ne petrecem o parte consistentă din viață pentru a dărui. Iar când ne terminăm treaba pentru care ne-am întrupat, întoarcem Creatorului cunoașterea deplină, să o folosească după cum consideră, în existența infinită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.