Sfântul Apostol Petru

De ziua Sfântului Apostol Petru rememorăm simbolic experiența omului obișnuit, care pornește pe calea credinței și își dedică viața servind scopurilor divine. Totodată, ne reamintim și de slăbiciunea omului aflat în fața riscului (pierderii vieții), care îl face să se lepede de credință refugiindu-se în nimicnicie, dar și de puterea sa de revenire și de recuperare a căii drepte.

Sfântul Petru reprezintă o metaforă de reziliență a omului. Nu este nici un Brâncoveanu, care să-și sacrifice viața în numele credinței, și nici un Iuda, care să-și pună capăt zilelor fugind de durerea resimțită în urma conștientizării faptelor. Și nu este nici o lepădătură care să se complacă la un nivel bazal fără dorință de auto-depășire, dovedind tărie de spirit și renaștere în urma căderilor avute.

Este un om care își duce până la capăt crucea, cu smerenie, cu dureri și mustrări de conștiință, într-un echilibru de adaptare care asigură evoluția speciei umane. Tocmai de aceea este și pus judecător la porțile Raiului, întrucât a avut puterea să îmbrățișeze și să depășească toate experiențele vieții, indiferent dacă l-au înălțat sau l-au umilit, dacă l-au împlinit sau l-au nimicit.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.