Sfântul Ilie

Ziua Sfântului Ilie ne reamintește de sistemul imunitar care face curățenie fără să discute și fără să negocieze – în caz de nevoie – pentru a asigura buna funcționare a existenței, pe termen lung.

Ilie este un idealist, care vrea să ne conformăm deplin voinței divine, să respectăm legile de bună coabitare și să ne facem treaba pentru care am venit aici, fără abatere. Și mai este și un sensibil, care se agită foarte tare și intră-n crize existențiale atunci când noi nu reușim să ne încadrăm în standardele lui de calitate.

În sens uman, Ilie este un dezadaptat care nu reușește să înțeleagă și să trăiască cu de toate (spre deosebire de Petru – care este un expert în asimilarea diversității experiențelor de viață). El le vrea doar pe cele bune, refuzându-le categoric pe cele rele, de parcă nu toate ar fi ale lui Dumnezeu…

Știindu-l maniac și inflexibil, Dumnezeu îl ține izolat și nu-l lasă să se manifeste pe deplin decât în situații de strictă necesitate și pentru intervale de timp limitate… pentru că, altfel, Ilie e-n stare să curețe tot, neiertător, până nu mai rămâne nimic în viață.

Însă, cu toate defectele lui de fabricație, Ilie este unul dintre cele mai iubite suflete ale lui Dumnezeu. Este unul dintre cei mai puternici sfinți, întruchipând curățenia spirituală și respectarea voinței divine (într-un sens mai larg decât simpla smerenie… mergând până la tragerea la răspundere a celor care se abat de la drumul drept).

Este curățătorul brutal al mizeriei trenate, care arde și aruncă tot, fără să-i pese de costurile și pierderile colaterale. Este un vindecător de teapă colectivă, care trece la acțiune fără semnale de alarmă prealabile. Un judecător-executor lipsit de milă, care resetează și face distrugeri fundamentale, pentru a permite renașterea completă a vieții. Este trimis să facă mereu curățenie generală, ca la început de primăvară.

Din cauza extremismului său, îi dă Dumnezeu să judece doar cazurile ieșite din comun. Dacă Sfântul Petru judecă business-as-usual (stând comod toată ziua într-un jilț, analizând cazurile de viață ordinare, până se plictisește), Ilie primește spre judecată extremele, situațiile grele, care necesită acțiune în forță, fără resentimente.

Zic să-l respectăm și să-l înțelegem, indiferent dacă ni-l imaginăm cu chip de om sau ca mecanism divin superior care face mereu curățenie, cu ochelari de cal și mult tupeu. Iar dacă nu de plăcere, măcar de nevoie… pentru că Ilie-i cel care ne-nvață să trăim cu ”frică de Dumnezeu”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.