Sâmbăta morților

De Sâmbăta morților, rememorăm viața, trăirile și faptele celor apropiați plecați acasă, ca să-nțelegem și să vindecăm firul transcedental.

Tot ce facem în viață are urmări… atât asupra sufletului nostru, cât și asupra semenilor și asupra mediului în care ne manifestăm. Responsabilitatea gândurilor, vorbelor și faptelor noastre ne aparține și se cere asumată.

Atât cât putem, reușim să ducem la bun sfârșit încărcătura de responsabilitate care ne revine… însă parte din ea se răsfrânge în exteriorul nostru chiar și dincolo de voința noastră. Cedăm copiilor nu doar părțile noastre bune, ci și pe cele rele. Influențăm persoanele pe care le iubim, nu doar cu iubire și căldură, ci și cu dureri, încercări și neîmpliniri. Facem un melanj de trăiri emoționale și spirituale cu toți cei cu care interacționăm (inclusiv cu mediul), lăsându-ne astfel amprenta să dăinuie peste veacuri.

Cei rămași în viață poate nu conștientizează fundația de transcedental pe care o trăiesc zi de zi. Dar la o analiză atentă a vieții familiei și apropiaților care au plecat acasă, pot înțelege multe dintre semnificațiile ascunse ale încercărilor care-i animă și-i poartă – de cele mai multe ori – în mod inconștient, prin viață. Și pot, astfel, să pornească pe drumul vindecării personale și a neamului, oferind urmașilor un drum mai curat și mai liber spre manifestare, expresie și experimentare.

Rememorarea apropiaților plecați acasă nu are doar rolul plângerii lor, ci și menirea înțelegerii și asumării sensului vieții pe care o trăim.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.