Terapia unificatoare prin desen

Abstract

Introducere

Viața, prin dinamica ei, îi supune pe oameni unor experiențe care pot crea tensiuni psihice. Uneori, acestea sunt privite ca provocări, alteori, ca probleme. Dacă oamenii nu le conștientizează, ca să le poată integra ulterior, ele pot constitui blocaje în evoluția psihică individuală. Una dintre metodele eficiente și creative de a rezolva acest neajuns este terapia unificatoare prin desen.

Obiective

Scopul terapiei unificatoare prin desen este de a permite oamenilor să își integreze conținuturi ale inconștientului (bariere și tensiuni psihice care le blochează traseul dezvoltării psihice naturale), într-un cadru securizat și permisiv.

Metode

Prima metodă de lucru la care se face apel în terapia unificatoare prin desen este acțiunea spontană creativă. Participanții sunt încurajați să se manifeste liber, în acord cu nevoile de reacție ale propriului corp, lăsând desenul să vorbească înaintea cuvintelor.

Verbalizarea și raționalizarea sunt instrumente complementare acțiunii spontane, contribuind la realizarea unei imagini detaliate a conținuturilor psihice. Cele două oferă înțeles exprimării abstracte a inconștientului și dau sens experienței.

Prin comunicare se realizează schimburi reciproce de conținuturi psihice individuale, aceasta fiind principalul suport pe care se construiește lucrarea comună a grupului. Astfel, individul își pierde identitatea singulară și se alipește de grup; își asumă componența dintr-o entitate funcțională superioară.

Moderatorul aduce o contribuție vitală dinamicii grupului, prin observare activă. Observator și participant deopotrivă, moderatorul are un rol tehnic și suportiv, oferind participanților un cadru propice dezvoltării personale.

Rezultate

Terapia unificatoare prin desen a fost aplicată pe cinci grupuri eterogene, fiecare având câte patru sau cinci membri. În funcție de nivelul de suprafață la care au fost aduse conținuturile psihice individuale, s-au obținut grade diferite de unificare de grup.

Concluzii

Suntem ființe sociale, prin definiție; lucrul în grup amplifică (prin comunicare și sprijin reciproc) potențialul de vindecare ce se găsește în fiecare individ. Având aceste premise, desenul devine o cale sigură de acces către conținuturi ale inconștientului, fiind utilă indivizilor în vederea autoexplorării, dezvoltării și unificării personale.

Prezentare

Introducere

Desenul este una dintre cele mai eficiente metode de a avea acces la inconștienul nostru. Fie el schiță sau lux de detalii, simbolic sau concret, un joc sau o sarcină matură, desenul este o călătorie confortabilă în spații interioare pe care conștientul nici nu visează să le vadă vreodată cu ochiul liber. Ba mai mult, el ne ajută să realizăm această călătorie într-un mod plăcut, confortabil și sigur, plin de încredere, suport și sprijin.

Metodă și material

Spontaneitatea este pentru noi ca o mamă conținătoare și permisivă care învinge demonii copilăriei minții noastre: teama și critica.

Situația de a experimenta desenul colectiv facilitează și provoacă ieșirea la suprafață a unor conținuturi adânci ale psihicului nostru. La început nu știm de unde să începem, ce și cum să facem. Sunt doar câteva momente imperceptibile până când mâinile ajung să zburde pe hârtie fără ca ele măcar să bage de seamă mușchii care le animă, iar chipul nostru să se strâmbe de parcă ar încerca să se transforme în ștampilă, în cadrul configurației grafice care are să apară pe hârtie la sfârșitul creației. Aceasta este exprimarea spontană a inconștientului personal (și de grup, urmat de explorare, exprimarea verbală și conștientizare multiplă).

După C.G. Jung, în momentul creației suntem conectați la un plan superior de manifestare al sufletului nostru, și anume, la inconștientul colectiv. Așadar, în momentul de maximă spontaneitate al acțiunii de desenare, pe hârtie se scaldă în culori forțe la cârma cărora nici nu poate gândi conștientul să se afle.

În art-terapia unificatoare centrată pe improvizația prin desen colectiv, pe de-o parte, viața personală proiectează tensiuni și dorințe, unele active, altele pasive; unele manifeste, ce ne exteriorizează comportamente dificil de controlat, altele latente, ce ne înfășoară și ne adâncesc în inactivitate, în imobilitate, în depresie și în disconfort anxiogen. Pe de altă parte, fondul de potențial experimental comun este ca o bibliotecă infinită cu benzi colorate care accesează și readuc în prezent povești istorice, eterne, arhetipale, conținuturi care nu ne aparțin, dar ne modelează.

Și cumva, fără cuvinte, ne vorbesc. Grupul se manifestă într-un dans expresiv care exprimă astfel structura grafică; mai șchiopătând, mai fără ritm, mai furând unul de la altul din priviri… până ajung să cunoască înțelesul armoniei. Aceasta este explorarea inconștientului grupal prin două modalități interconectate: grafică și dans.

În dansul de-a culorile pe hârtie, ne povestim fără cuvinte viața. Ne acceptăm, ne ajutăm, ne sprijinim, ne respectăm și ne iubim. Hora mare se strânge și devine un nucleu de oameni îmbrățișați, ce comunică deschis unii cu alții, ca frații.

Dar apoi, utilizarea cuvântului ne scoate din transa jocului. Și ieșim degrabă din profunzimile manifestării primitive ale spontaneității psihice, la suprafață, la lumina zilei. Raționalizarea vine ca o formă de conștientizare și de acceptare a jocului anterior, a libertății care ne-a permis pentru câteva clipe să accesăm nuanțe ale exprimării non-verbale a psihicului nostru, a căror existență ne era necunoscută. Verbalizarea ne aduce deodată decriptarea unui context de comunicare non-verbală în interiorul grupului: înțelegere, diplomație, compătimire, cunoaștere, acceptare, susținere, sentimente și atitudini reciproce, percepții mutuale și așteptări.

Dacă spontaneitatea inițială, non-verbală, a fost motor pentru o revenire la un stadiu al copilăriei, raționalizarea asigură cadrul potrivit pentru a oferi conținuturilor experimentate sensuri logice și mature. Parcurgem, astfel, simbolic și experiențial, un stadiu de maturizare. Deodată cu raționalizarea, se desfășoară un alt fel de spontaneitate: cea decizională. Copilul din noi crește prin întrebări introspective; devine conștient de înțelesul jocului din interiorul său, de dorințele ce i-au mobilizat mâna să deseneze, de crispările feței sale în timp ce creionul își lăsa culoarea vie pe o foaie, de tatonările și micile negocieri non-verbale pe care le-a purtat cu partenerii de grup în încercarea de a ocupa spațiu pe hârtie, de poziția sa față de ceilalți și de motivele care stau în spatele tuturor acțiunilor sale.

Dar unele conținuturi interioare sunt mult prea axiotice ca să poată fi lăsate să iasă la suprafață; sau poate sunt redescoperite și sunt mascate benevol, de teamă să nu creeze disconfort. Altele sunt elemente secundare (ca importanță ori ca influență în viața psihică, în caz particular) sau terțe ori lipsite de importanță, și sunt amestecate la un loc cu cele importante. Așadar, raționalizarea cuprinde un balast de elemente așezate laolaltă. Întrebările catalizatoare de insight ale terapeutului filtrează esența: apar în conștiință nevoi și scopuri, strategii și puncte tari, vulnerabilități și puncte slabe, resurse. Terapia unificatoare prin desen este catalizator al acestei esențe atât la nivel personal, cât și la nivel de grup.

Efectele terapeutice ale desenului de grup se obțin prin crearea liantului psiho-relațional dintre membrii grupului, care face posibilă accesarea și exploatarea în comun a conținuturilor inconștiente: comunicarea. Amintindu-ne sintagma: ”comunicarea se realizează și în situația refuzului comunicării”, în cele ce urmează, vom observa importanța acestui instrument în dinamica grupului.

Forma brută a conținuturilor inconștiente nu este una verbală, ci imagistică. Este o însumare de imagini senzoriale, corespunzătoare celor cinci simțuri (porți de intrare în organism a informațiilor din mediul exterior), plus modelajul realizat de experiența personală (nota de subiectivism cu care fiecare om îmbracă realitatea obiectivă, în încercarea de a crea o realitate proprie confortabilă – adaptarea).

Manifestarea spontană prin expresie grupală permite eliberarea barierelor psihice individuale. Membrii grupului interacționează prin gesturi naturale, firești, permisive, încărcate de conținuturi afective, de semnificații care abia ulterior, în etapa de împărtășire a experienței, vor prinde sens atât pentru individ cât și pentru grup, ca entitate. Comunicarea non-verbală se desfășoară fără restricții, într-un context securizat – creat de spontaneitate – care permite eliberarea tensiunilor psihice.

Privind dintr-o altă perspectivă, în acele momente nu există “tensiuni psihice”, ci mai degrabă potențial de manifestare nevalorificat. Din perspectiva subiectivă a participantului, toate acțiunile sunt parte a normalității ce se derulează într-o nouă realitate subiectivă, creată împreună, în grup.

Este bine cunoscut faptul că un individ se refugiază adesea în fantasmare pentru a elimina conținuturi psihice pe care nu le poate concretiza în realitatea obiectivă. Acea fantasmă este și ea, la rândul ei, o realitate, numai că va rămâne subiectivă atât timp cât nu este împărtășită și decodificată. Comunicarea non-verbală la nivelul grupului permite, prin proiecția grafică, manifestarea acestei realități subiective a fantasmelor, a imaginației, aducând în plus, un avantaj: recunoașterea reciprocă. Aici funcționează principiul ”mă recunoști, deci exist”, facilitând procesul de diferențiere, de individuare, de separare identitară.

Comunicarea non-verbală are avantajul acceptării reciproce la un nivel subtil, insesizabil. Atunci când se verbalizează experiența, fiecare membru al grupului observă uneori cu uimire că ceilalți nu numai că acceptă situația și nevoile sale personale, dar că și caută să ofere acceptare, înțelegere și sprijin. Comunicarea non-verbală modelează spontan deschiderea, empatia și sprijinul mutual. Nevoia de apartenență este satisfăcută și se pun, astfel, bazele integrării grupale.

Prin verbalizare, treptat, fiecare individ constată că este o ”piesă” componentă a grupului, fără de care experiența s-ar fi schimbat în totalitate. Fiecare individ i-a influențat pe ceilalți, cu sau fără voința sa. Indiferent de gradul de intenționalitate la nivel individual, grupul, așa cum s-a constituit în urma experienței, nu poate fi la fel în lipsa oricăruia dintre membri; este un tot, o entitate care a evoluat ca atare. În urma comunicării continue între participanți, indiferent de polaritatea (pozitivă sau negativă a) contribuției lor plastice, este stimulată evoluția grupului într-un sens funcțional.

După cum vom vedea în etapele exercițiului (prezentate mai jos), comunicarea verbală este ulterioară manifestării grafice spontane; este un instrument ajutător înțelegerii raționale și resemnificării. Din perspectiva dezvoltării personale în grup experiențial, comunicarea verbală este un instrument vital, din două motive: îi ajută pe indivizi să exploreze semnificațiile personale ale experienței și reprezintă liantul care conduce către unificarea de grup. Prin comunicarea verbală, indivizii își asumă responsabilitatea asupra conținuturilor inconștiente descoperite prin manifestarea spontană, personalizate și integrate ca experiențe de auto și inter-cunoaștere.

Nivelul de unificare al grupului reprezintă gradul de armonizare a conținuturilor psihice (nevoi, scop, strategie, resurse, vulnerabilități) individuale cu cele comune ale grupului. În funcție de anumiți factori (interni sau externi) corespunzători fiecărui individ, terapia și dezvoltarea personală prin desen pot conduce la patru niveluri de unificare:

– Nivelul 1: Dezadaptare – dizarmonie între conținuturile psihice ale membrilor grupului; obținerea cu dificultate a unor conținuturi psihice comune, de grup.

– Nivelul 2: Adaptare parțială – discordanță (non-interferentă) între conținuturile psihice ale unui membru al grupului față de conținuturile psihice ale grupului.

– Nivelul 3: Adaptare creativă – comunicarea verbală oferă membrilor grupului oportunitatea de a se armoniza, eliminând cu ușurință punctele slabe, neintegrate.

– Nivelul 4: Unificare propriu-zisă – integrare; grupul obține o experiență armonizată spontan, comunicarea verbală confirmând integrarea stărilor psihice ale momentului prezent. Grupul funcționează ca o structură dinamică centrată pe sens și pe mesaj unitar, realizat prin strategii creative, personalizate și adaptive.

Ne întrebăm cum de unele grupuri obțin un nivel de unificare ridicat, iar altele, unul scăzut, în ciuda faptului că există o comunicare multi-nivelară între indivizii implicați în dezvoltare?

Există o multitudine de factori care pot influența dinamica grupului: gradul de implicare personală în experiența de dezvoltare, starea de spirit spontană și problemele de viață secundare (distractori ai atenției), stări fiziologice alterate (ex: oboseala) ș.a. Însă consistența experienței este oferită de diferențele intra-grupale dintre nivelurile de profunzime a tensiunilor psihice individuale.

O tensiune psihică produce un dezechilibru interior. Aceasta îl scoate pe om din zona de confort și îl împinge să-și rezolve discordanțele interne, să revină la starea de echilibru. Practic, prin încercarea soluționării dezechilibrului, el depune efort în vederea adaptării potențialului său de reacție la o situație nouă. Desenul colectiv realizat respectă aceste dinamici.

Totuși, privind din alt punct de vedere, dinamica și instabilitatea, mobilitatea și adaptarea (caracteristici intrinseci ale speciei noastre) sunt căi directe de evoluție umană. Astfel, omul obține progres la depășirea cu succes a unor praguri interne, a unor provocări mai mult sau mai puțin dorite, sau regresează dacă este doborât și eșuează în a-și ”metaboliza” impasul.

În funcție de profunzimea (la nivel inconștient a) tensiunilor psihice explorate, subiecții pot răzbi sau pot fi copleșiți. Cu cât este mai profund dezechilibrul psihic, cu atât îi este mai greu omului să îi facă față singur. Dar prezența partenerilor de grup îi potențează capacitatea de a rezolva (în plan simbolic), de a integra tensiunile interioare individuale, prin sprijin și conținere.

Astfel, deducem următorul raționament: cu cât tensiunile psihice interioare individuale sunt aduse mai la suprafață și sunt mai acceptate, cu atât gradul de unificare este mai ridicat la nivelul grupului (datorită ajutorului reciproc și a rezonanței intra-grupale), fapt care face ca eforturile psihice depuse individual în timpul dezvoltării să fie mai reduse.

Etapele exercițiului creativ de dezvoltare au fost următoarele:

– acțiunea spontană – alegerea instrumentelor, crearea unui spațiu individual de lucru în cadrul spațiului grafic comun (un suport mare de carton), începerea desenului de către toți participanții simultan.

– observarea – auto-observarea, ieșirea din spațiul individual, observarea experienței creatoare plastice a colegilor.

– adaptarea spontană – apariția și acceptarea ideii de colaborare, tatonarea cu partenerii grupului, manifestarea în interiorul unui spațiu comun.

– meta-observația (observarea observației) – atenția focusată progresiv de către terapeut asupra acțiunilor, a senzațiilor, a emoțiilor, a contactului cu partenerii de grup, a deciziilor și a modificărilor de dinamică internă.

– verbalizarea și împărtășirea experienței în grup – conștientizarea nevoilor, a resurselor, a punctelor tari, a vulnerabilităților, a strategiilor și a scopurilor – individuale și de grup; microgrupurile își analizează individual suportul grafic realizat.

– decriptarea și semnificarea experienței, realizate în grup – sintetizare, prezentare (individuală și de grup), exploatare cognitivă; deschiderea microgrupului (4-5) către experiența împărtășirii colective (grupul complet).

Locul și rolul moderatorului. Moderatorul are un rol cheie în cadrul experienței grupului. El are sarcina de a crea autenticitate momentului și de a oferi contextul necesar unei stări psihice de confort. Totodată, investind încredere și oferind conținere, moderatorul securizează contextul terapeutic și permite participanților să se manifeste spontan și liber. El focusează progresiv experiența de conștientizare și explorare prin provocări verbale specifice meditației creative unificatoare în grup.

De-a lungul întregului exercițiu, moderatorul își focalizează atenția pe mai multe planuri simultan interconectate: este prezent (observator activ), empatizează (dinamizează exercițiul în funcție de nevoile participanților), își reglează vocea și atitudinea și încadrează sarcinile de lucru în durate de timp bine stabilite astfel încât să se poată obține o eficiență sporită (menține continuitatea fluxului de lucru). Este directiv și stimulativ (ghidaj meditativ).

Rezultate

În urma aplicării exercițiului de dezvoltare personală grupurile și-au identificat temele și elementele psihice definitorii, după cum urmează:

Grupul 1 (vezi Desenul 1)

– Tema lucrării (numele acordat de grup): ”Creștere”.

– Nivel de unificare: 2-3.

– Scop: creștere împreună, evoluție.

– Nevoi: de interacțiune, deschidere, valorificare, acceptare, comunicare, amprenta personală, intimitate, respect reciproc.

– Strategie: contact, comunicare, afecțiune, valorificare, acceptare, exprimare liberă.

– Resurse: acceptare, toleranță mutuală

– Vulnerabilități: expansiune, critică excesivă, lipsa pragmatismului.

Grupul 2 (vezi Desenul 2)

– Tema lucrării (numele acordat de grup): ”Alive”.

– Nivel de unificare: 3.

– Scop: dezvoltarea.

– Nevoi: de acceptare, de exprimare, de a oferi, de interacțiune, de a pune împreună.

– Strategie: exprimarea spontană și autentică, crearea unui spațiu securizat de exprimare, asertivitate.

– Resurse: deschiderea către experiență, diversitate și creativitate, respectul în raport cu nevoile și trăirile celorlalți, entuziasm, emoții.

– Vulnerabilități: pierderea contactului cu anumite părți ale sinelui.

Grupul 3 (vezi Desenul 3)

– Tema lucrării (numele acordat de grup): ”Experiență”.

– Nivel de unificare: 3.

– Scop: creșterea.

– Nevoi: de cunoaștere (de sine și a celorlalți).

– Strategie: participarea, implicarea conștientă în grupul de dezvoltare.

– Resurse: creativitatea, spontaneitatea.

– Vulnerabilități: lipsa de curaj și de inițiativă, tendința de a idealiza.

Grupul 4 (vezi Desenul 4)

– Tema lucrării (numele acordat de grup): ”Zmeul”.

– Nivel de unificare: 3-4.

– Scop: interconectarea.

– Nevoi: interconectare, sprijin reciproc, inițiativă, libertate de exprimare.

– Strategie: deschidere, comunicare, sprijin, acceptare, încredere, inițiativă, acțiune.

– Resurse: deschidere, comunicare.

– Vulnerabilități: intruziune, perfecționism (tendința de a idealiza).

Grupul 5 (vezi Desenul 5)

– Tema lucrării (numele acordat de grup): ”Împărtășirea nevoilor”.

– Nivel de unificare: 3-4.

– Scop: conexiune, inter-relaționare.

– Nevoi: împărtășire, comunicare, contact adecvat, interacțiune creativă armonizatoare.

– Strategie: împărtășirea nevoilor, valorizarea mutuală.

– Resurse: dăruire, conexiune, colaborare, bună dispoziție.

– Vulnerabilități: teama de limitare.

Discuții

Desenul în grup, pe un suport grafic comun, este un instrument prin care se proiectează elemente semnificative ale psihicului individual și colectiv, de cele mai multe ori în mod simbolic. Verbalizarea și semnificarea acestor proiecții reprezintă o cale eficientă de a integra experiențe negative, conducând la unificarea și armonizarea psihologică. Grupul oferă un cadru susținător și confident pentru membrii săi, potențând explorările psihice individuale și conducând, prin conștientizare și acțiune extinsă, creativă, la o unificare psihică de grup.

Grupurile cu un nivel de unificare înalt au deschidere către exterior, sunt capabile să execute și să rezolve sarcini asumate conștient, să atingă obiective superioare; au un potențial creativ și funcțional ridicat. Grupurile cu nivel de unificare scăzut sunt orientate către interior, tind să niveleze discordanțele inter-individuale, sunt înclinate către fuziune de tip regresiv și dobândire de maturitate; au un caracter suportiv (oferă sprijin și atenție cazurilor individuale ale căror tensiuni psihice sunt de profunzime) și pot fi antrenate progresiv spre deschidere și maturizare.

Terapia unificatoare prin desen este o metodă eficientă de a explora, de a înțelege și de a integra tensiunile psihice la nivel individual și grupal, facilitând procesul maturizării, armonizării și eficientizării eului.

 

Lucrare prezentată la Conferința Internațională de Psihoterapie Experiențială și Dezvoltare Personală Unificatoare, sesiunea 2011

Autor: Eugen F. POPESCU

Coordonator: Iolanda MITROFAN

Terapie prin desen

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.