Arhive categorii: Rememorări

Sfânta Cuvioasă Parascheva

Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva ne reamintește de importanța renunțării la sine pentru facilitarea împlinirii voinței divine. Predarea sinelui înaintea lui Dumnezeu ne ajută la gestionarea corectă și sănătoasă a atașamentelor și ne face conștienți de locul și rolul nostru în marele angrenaj al vieții.

În orice coabitare, sinergia ajunge să fie dependentă de Citește în continuare Sfânta Cuvioasă Parascheva

Înălțarea Sfintei Cruci

Înălțarea Sfintei Cruci simbolizează regăsirea de către om a rostului vieții proprii.

După o perioadă de căutări bănănăite, încercări (din care poate multe, eșuate), dorințe (uneori iluzorii, alteori împlinite) și experiențe (nu toate dorite, dar totuși trăite și materializate)… omul se oprește din alergare și conștientizează că tot ce are deja e lucru mare, ce trebuie cinstit.

Menirea vieții se trăiește liniștit, prin fiecare faptă; cu asumare, cu sens și cu credință oarbă.

Sfântul Prooroc Moise

Sfântul Prooroc Moise este unul dintre cei mai mari învățători și promovatori ai legilor de funcționare a existenței.

Sunt impunătoare Legile (comparativ cu Fericirile, care sunt recompensatoare) însă descriu o serie de condiționalități care, o dată cunoscute/ conștientizate, ne obligă la respectarea și asumarea lor. Legile asigură funcționarea vieții în condiții de macro echilibru.

Din momentul în care afli consecințele gândurilor, vorbelor și faptelor tale, îți asumi atât șansele la beneficii, cât și riscurile de pierderi. Prin decizii îți creezi propria viață, dar sub contract ferm cu mecanismul autoreglator/ angajamentul în alb auto-plătitor/ sistemul auto-compensator – care mai poartă și numele de Karma (sau Sfântul Duh, cum îi mai zice în popor).

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul simbolizează prostul nostru obicei de a distruge lucrurile mari pentru scopuri mici.

Irod a sacrificat un colos spiritual pentru o plăcere carnală, trecând cam fără tăgadă peste mâhnire și peste mustrările de conștiință. Acum… Și dacă am presupune că cele două talere ale balanței Citește în continuare Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului este despre încheierea și onorarea suferinței supreme.

Noi poate gândim că Iisus este cel care merită laurii principali pentru îndurarea și asumarea suferințelor umane, spre îndrumarea oamenilor în taina mântuirii. Dar suferința mamei care își pierde copilul este incomparabilă cu orice altă suferință îndurată de om, oricât de mare și de grea ar fi, în voia divină.

Iisus a fost un salvator al lumii; a purtat pe umeri o povară colectivă imensă, o misiune nobilă care a ajuns tradusă în lecții societale. Atașamentul lui pentru misiune nu a fost nici unul ușor Citește în continuare Adormirea Maicii Domnului

Schimbarea la față a Mântuitorului

Mântuitorul = copilul care vine în viața noastră, să ne mântuiască, să ne vindece.

Schimbarea la față a Mântuitorului = înțelegerea noastră (revelată) că prin acel copil lucrează Dumnezeu și că trebuie să ne conformăm, să ne vindecăm, să ne schimbăm și să creștem.

Apariția lui Moise și a lui Ilie la momentul Schimbării la față a Mântuitorului = un mesaj puternic trimis de Dumnezeu, gen, ”uite asta aveți de făcut (Moise) și asta se întâmplă dacă nu faceți (Ilie)”.

Sfântul Ilie

Ziua Sfântului Ilie ne reamintește de sistemul imunitar care face curățenie fără să discute și fără să negocieze – în caz de nevoie – pentru a asigura buna funcționare a existenței, pe termen lung.

Ilie este un idealist, care vrea să ne conformăm deplin voinței divine, să respectăm legile de bună coabitare și să ne facem treaba pentru care am venit aici, fără abatere. Și mai este și un sensibil, care se agită foarte tare și intră-n crize existențiale Citește în continuare Sfântul Ilie

Sfântul Apostol Petru

De ziua Sfântului Apostol Petru rememorăm simbolic experiența omului obișnuit, care pornește pe calea credinței și își dedică viața servind scopurilor divine. Totodată, ne reamintim și de slăbiciunea omului aflat în fața riscului (pierderii vieții), care îl face să se lepede de credință refugiindu-se în nimicnicie, dar și de puterea sa de revenire și de recuperare a căii drepte.

Sfântul Petru reprezintă o metaforă de reziliență a omului. Nu este nici un Brâncoveanu, care Citește în continuare Sfântul Apostol Petru

Nașterea Proorocului Ioan Botezătorul

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul reamintește de importanța conștientizării și a deschiderii (preventive a) ochilor, pentru îmbrățișarea deplină a experiențelor vieții. După cum spun și vorbele din bătrâni… e important să fii mereu pregătit, să ai casa curată, să fii zâmbitor… pentru că nu știi când vin musafirii vieții tale.

În plus, informarea anticipativă obligă și la asumare. Când știi dinainte potențialul de manifestare, ești strunit să-ți pui gândurile-n calibrare, pregătind fără eroare deciziile cu care-i ieși vieții în întâmpinare. Totul ajunge să fie calculat, premeditat, nemailăsând loc de invocare a surprinderii, ca lucrurile să se fi putut petrece dintr-o pură întâmplare.

Sfânta Treime

A doua zi de Rusalii, sărbătorim Sfânta Treime, cu dedicații speciale pentru Duhul Sfânt – oceanul de energie inteligentă autoreglată, care ajută existența să se manifeste în condiții de echilibru și homeostazie, în baza unor reguli imuabile și de necontestat.

Faptele noastre generează consecințe, a căror asumare este contabilizată și reglată rece (neutru și fără greșeală) prin mecanismele de tip karmic Citește în continuare Sfânta Treime

Pogorârea Sfântului Duh. Rusaliile

La 50 de zile de la Înviere, sărbătorim Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile), prin care facem efortul învățării și asumării lecțiilor primite de la înaintașii noștri.

Înălțarea la cer a trupului lui Hristos (40 de zile de la Înviere) echivalează cu transmiterea învățămintelor vieții de la omul care le-a trăit și le-a dobândit, către inteligența superioară, divină. Apoi, Sâmbăta morților Citește în continuare Pogorârea Sfântului Duh. Rusaliile

Sâmbăta morților

De Sâmbăta morților, rememorăm viața, trăirile și faptele celor apropiați plecați acasă, ca să-nțelegem și să vindecăm firul transcedental.

Tot ce facem în viață are urmări… atât asupra sufletului nostru, cât și asupra semenilor și asupra mediului în care ne manifestăm. Responsabilitatea gândurilor, vorbelor și faptelor noastre ne aparține și se cere asumată.

Atât cât putem, reușim să ducem la bun sfârșit încărcătura de responsabilitate care ne revine… însă parte din ea se răsfrânge Citește în continuare Sâmbăta morților

Înălțarea

La 40 de zile de la Înviere, sărbătorim Înălțarea lui Iisus la cer și alăturarea sa Dumnezeului Tatăl. Într-un simbolism rezumat, învierea reprezintă deschiderea ochilor și înțelegerea realității existențiale; cele 40 de zile de stat și ospătat alături de ucenici reprezintă împărtășirea învățămintelor cu oamenii; înălțarea la cer reprezintă ducerea înțelepciunii înapoi la sursă, la acel ”acasă” originar.

Cu alte cuvinte… omul trăiește și arde experiențe de-a lungul vieții, modelează emoție și acumulează informație. La un moment dat, sătul și împlinit de cele pământești, primește o deschidere a ochilor (care, mai mereu, e de la Dumnezeu), prin care înțelege Citește în continuare Înălțarea

A treia zi de Paști

Încălzindu-se ca un sportiv înaintea cursei, omul nostru face un double check cu antrenorul:
– Boss, sunt gata să pornesc din nou la drum.
– Bine boss, zice Dumnezeu, și ai grijă să mergi cum îți spun eu, că ai vazut și tu că drumu-i complex și viața-i greu…
– Facă-se voia ta mereu! Și-am plecat. Ma duc să mă bucur de trofeu…

Prima zi de Paști

În prima zi de Paști rememorăm momentul în care Adam și Eva au fost luați frumușel de mânuță de Iisus și întorși la credință.

Adică momentul în care omul, sătul de toate prostiile și bazaconiile pe care le face în viața lui, spune:
– Gata, Boss, mi-a ajuns! Mă predau în mâinile tale. Facă-se voia ta!

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

Pe 23 aprilie îl serbăm pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ”Purtătorul de biruință”, care pe lângă lecția de smerenie pe care ne-o prezintă (prin ascultarea, acceptarea și asumarea tuturor cerințelor lui Big Boss, chiar cu prețul sacrificiului suprem), ne conștientizează că noi în viață suntem ”purtători” ai voinței divine. Adică, suntem un fel de portaluri/ căi prin care Dumnezeu se manifestă în lumea (noastră) materială.

Nu vă îngrijorați, că nu e ca și cum am fi sclavi. Pe lângă rolul de facilitatori, ne bucurăm și de avantajul de a fi beneficiari ai curgerii și materializării energiei divine. E o conlucrare, o înțelegere mutuală, o negociere între cele două părți aflate în inter-dependență: noi îi facem Lui voia, o materializăm și o facem operă de artă (pentru că fără noi, El nu poate), iar El ne sincronizează nouă viața să meargă șnur pe toate planurile, spre binele cel mai înalt (pentru că fără El, noi nu putem).

Sfântul Sfințit Mucenic Antipa

În 11 aprilie sărbătorim ziua Sf. Sfințit Mucenic Antipa, care a fost ucis pentru credința și smerenia purtate în slujba lui Dumnezeu. Astfel, facem un efort de reconștientizare a ușurinței și neînfrânării cu care omul necredincios poate face rău semenilor săi.

Prin ”omul necredincios” se înțelege omul individualist, egoist în gândire, egocentric și autosuficient, care nu conștientizează că este parte dintr-un areal, dintr-un ecosistem care funcționează pe bază de reguli de respect reciproc și al cărui echilibru (ca organism de ansamblu) este dependent de Citește în continuare Sfântul Sfințit Mucenic Antipa

Predica de pe munte. Fericirile

De ziua „Predicii de pe munte – Fericirile” (a patra duminică din Postul Mare), ne sunt reamintite beneficiile și recompensele pe care le primim ca urmare directă a faptelor noastre bune, drepte și corecte față de semeni și față de mediul care ne susține viața. Fericirile (din Noul Testament) vin în completarea Legilor (din Vechiul Testament) care acționează mai degrabă cu scop punitiv direct (tot de tip karmic) ca răspuns la faptele noastre rele și distructive, îndreptate înspre semeni și natură.

Vindecarea fiului lunatic

De ziua „vindecării fiului lunatic” (a patra duminică din Postul Mare) ne reamintim că ai noștri copii ne sunt cele mai frumoase daruri pe care le putem primi în viață. Ei vin nu numai ca să ne bucure sufletul, ci și ca să ne ajute să ne regăsim, să ne curățăm, să ne vindecăm, să ne îndreptăm, să ne realiniem la calea noastră autentică, să redescoperim iubirea necondiționată și dispoziția spre sacrificiu suprem… Practic, să scoată untul din noi până ajungem să redevenim varianta noastră cea mai bună.

”Fiul lunatic” este o marcă a încăpățânării și perseverenței părintelui de a se împotrivi căii de înălțare la care Dumnezeu îl strunește de-a lungul vieții, prin copiii pe care i-i dăruiește. Omul care nu înțelege scopul transformării proprii, în relația cu copilul său, Citește în continuare Vindecarea fiului lunatic