Conflictele interioare

Când simte un conflict (interior, de principii, de abordare), mintea noastră dă să fugă. Din cele mai simple și naturale motive… frica de necunoscut, disconfortul/ neplăcerea agitației interioare, comoditate vizavi de efortul pentru lucrul cu sinele… Și, evident, se baricadează cu munți de motive, care ajung – chiar ele – să o convingă că nu vrea să gestioneze conflicte, în caz că uită.

Dar nu e nimic acolo care să ne omoare. Ca orice lucru pe care îl facem (de ajungem uneori chiar să-l și stăpânim), dacă ne apucăm să luăm și să trăim pe rând ale vieții provocări, deprindem forță mentală și spirituală.

Nu e despre a câștiga sau a pierde. Nu e despre a trăi lucruri bune sau rele, frumoase sau urâte, plăcute sau dureroase. Nu e despre a le tria și a le selecta… E despre a le accepta. E despre a le trăi, așa cum sunt ele. Avem toată libertatea să le dăm ce valoare vrem noi, astfel încât să ajungem la pace cu ele.

Primindu-le cu deschidere, facem mușchiul tare la neuroni și la suflet. În gestionarea luptelor (interioare) putem găsi plăcere, mai ales atunci când n-avem încotro și viața ne aruncă-n ele fără a ne cere voie.

[Excepție fac masochiștii, care nu găsesc în toate astea nimic anevoie…]

Ia-te ușor!

Ce se întâmplă în jurul tău, ca experiențe la care tu iei parte, nu te privește decât în măsura în care tu decizi asta. Sistemul general al vieții e mult prea mare și mult prea complex ca să te privească doar pe tine ca un buric al Pământului. Ești important, ești chiar indispensabil, dar cele mai multe lucruri se întâmplă pentru că ăsta le e rostul. Tu ești acolo doar ca spectator, ca martor, și uneori și-un pic actor. Nu le mai lua personal. Ia-le mai ușor, mai în joacă.

Vidul

În vid nu e căldură. Doar urme firave de suflet, un strop de conștiință mută și posibilități plăpânde, aflate-n așteptarea materializării. E liniște și lipsă de mișcare. Tăcere, vis, un frig haotic care – dintr-o șansă – poate atrage suficientă inerție pentru întrupare.

Vidul e locul de tatonare, libertatea de-ncercare și spațiul de manevrare ale lumii materiale. Este marja de eroare, șansa la greșeală, spațiul pentru învățare, cunoaștere, organizare, locul unde se depun eforturi pentru evoluare. Este casa energiei existențiale, unde locuiesc pornirile potențiale și arderile informaționale.

Diversitatea iubirii

Te poți îndrăgosti de viață-n multe feluri. Din toate astea, puține-s despre sex, cuplu sau căsătorie. Majoritatea-s despre a trăi o diversitate întreagă de experiențe, după cum are nevoie sufletul să fie.

Neînțelegerea celor două categorii și a fenomenului în ansamblu conduce la denaturare, la posesivitate, la derapaj, la blocaj, ori la situații (sau percepții) de trădare. Toate astea-s precursoare pentru boală.

Ai curaj să fii cu tine, învață să te înțelegi și bucură-te de ceea ce primești, în condiții de respect pentru sine, pentru semeni și pentru voințele divine!

Vibrația de suflet

Se-ntâmplă uneori să întâlnești suflete cu care vibrezi. Poate mai rar, poate mai des, după cum îți e norocul. În foarte puține din aceste cazuri e vorba despre sex. Cel mai adesea-i despre trăirea unor catalize (dacă-s pe termen mai scurt) sau de savurarea unor cadouri (dacă-s pe termen mai lung), în tot felul de forme mijlocite de comunicare și de interacțiune în cuplaj. În mitologia urbană le zice „suflete pereche”.

Chemarea către sex e doar Citește în continuare Vibrația de suflet

Savurarea

„Trăiește-ți” viața înseamnă să te bucuri de ceea ce trăiești, indiferent de cum decurge experiența.

Nu-i nevoie de extreme (care oricum suprasaturează simțurile și conduc la inflație-n apreciere), mai ales dacă-s menite să dea bine-n poză. În principiu, orice trăiești e frumos și-ți poate aduce o valoare. Până chiar și făcutul de nimic are o esență care merită explorată conștient și asumat.

Important e doar să fii atent și să te lași purtat de experiență în mod deschis și autentic.

Dedicație

Când pricepi că viața-ți dă experiențe (bune, rele, nu contează) pentru că tu le poți împlini/ realiza/ materializa în varianta lor cea mai bună, constați că ești de fapt privilegiat, nu pedepsit. Ai șansa să-ți servești din plin existența, să fii util și necesar, indispensabil pentru bunul mers al lucrurilor, așa cum e rostul lor să fie.

Persistența

Sunt unii oameni (și unele situații) care se-nvârt pe lângă tine și tu pe lângă ei, și-s acolo mereu indiferent cum îți merge. Și nu fac asta neapărat intenționat, ei doar trăiesc liniștiți, în ritmul lor. Dar e ca și cum viața ți-ar trimite niște parteneri inconștienți, devotați fără voia lor, călăuze naturale, dedicați scopului de a-ți face bine și a-ți ține de urât. Și te trezești într-o zi din inerția gândurilor tale și-i vezi că sunt acolo. Și te-ntrebi ce-ai făcut, oare, să meriți norocul ăsta?!… Și te mai întrebi, apoi, câte alte lucruri sunt așa frumos așezate în viața ta și nu știi să le vezi?!…