Explorare

Frica generează nevoia de a aduce un lucru în spațiul de control.

Când spațiul de control e la tine, atunci frica vizează conținuturile tale. Ca să scapi de ea, ai nevoie să te cunoști, să-ți explorezi teritoriul până la granițele lui, cu tot cu lumini și umbre, să-ți înțelegi și simți potențialul, și să ți-l asumi.

Când spațiul de control e în afara ta, negociezi cu big boss și îi dai lui responsabilitatea asupra conținuturilor respective. În același timp, tu le poți documenta, astfel încât – dacă ajung în spațiul tău de control – să le poți gestiona în mod corespunzător.

Evoluție naturală

Din domeniul computației cuantice adunate și omenește exprimate…

Una dintre provocările de bază în construirea calculatoarelor cuantice este dificultatea de retenție a informației de la nivelul cu qubiților. Pentru că informația respectivă este și relativă și se mai află și în continuă mișcare. Ceea ce generează rate mari de eroare, deci imprecizie.

Una dintre cele mai folosite metode pentru retenția informațională este Citește în continuare Evoluție naturală

Fragilitate

Dacă Dumnezeu e sensibil?!… Poate chiar mai sensibil decât noi (indiferent ce formă poartă) și suferă pe fond emoțional, ori de câte ori îl trădăm și nu mai lucrăm cu el?!…

Cum s-o simți el singur, acolo, în colțul lui?!…

Și cum ar fi ca noi să aflăm că trebuie să ne purtăm cu el părintește, responsabil, să avem grijă de el, să-i împlinim nevoi, ci nu cerându-i în continuu – ca niște copii – să ne facă poftele?!…

Plăcerea utilă

E hipnotizant să ai în jurul tău oameni cărora le place să ducă lucrurile la capăt. Să vezi cum pun totu-n ordine cu atenție și cum desăvârșesc acțiunile cu satisfacție…

Poate fi o nuanță de obsesiv-compulsivitate care-i animă… Dar aduce-n aer un miros de curățenie și sănătate. E fix atât cât trebuie, pentru ca viața să se deruleze în condiții optime.

Inventarul

Relaxarea și confortul – ca fenomene de sine stătătoare, privite dpdv tehnic – nu sunt scopuri în sine, decât atunci când ți le dă viața ca pe niște cadouri și recompense (pe care le primești oricum dincolo de voința și controlul tău, dar de regulă punctual).

Relaxarea și confortul sunt făcute pentru creștere, pentru asimilarea de conținuturi, pentru permiterea subconștientului să Citește în continuare Inventarul

Catharsis

Catharsis-ul e o avalanșă de trăiri interioare.

Greu e doar până ajungi la emoția declanșatoare. Când ai atins-o, însă… doare atât de tare că le dă drumul la toate să curgă-n cascadă, de nici nu le poți urmări sau savura în mod particular, pe fiecare. Se desfășoară toate-n fața ochilor ca un film dat pe repede-nainte, cu descărcare abruptă de tensiune interioară… Fuge mintea cu viteză, de la una la alta, și le simți rostul concret… de rămâi uimit cum le-ai descoperit abia atunci pentru prima oară, deși le-ai avut mereu acolo (însă bine ignorate, ca să nu doară).

Și-apoi, brusc, te simți liber. Totu-i liniște…

Rezolvă cauza

Neîncrederea în sine și lipsa de credință-n Dumnezeu se pot somatiza în corp în 2 dureri distincte, chiar dacă vizează o cauză unică (de ex., frica se poate manifesta prin durere de umeri – de la lipsa de bază pe sine, respectiv prin durere de genunchi – de la lipsa de supunere în fața voinței vieții/ refuzul de renunțare la control).

Durerile pot fi simultane (dacă nesiguranța e întreținută prin ambele mecanisme) sau alternant (dacă fie te bazezi doar pe tine, fie doar pe Dumnezeu). Întrebarea cu răspuns evident este: în ce situație dispar amândouă?

Contravaloarea libertății

CV-1Contravaloarea libertății (Eugen Florian Popescu) este o carte de tihnă și așezare sufletească. Oferă gânduri deschise despre credință, îndemnând la îmbrățișarea adevărului propriu, interior, în armonie cu mediul înconjurător.

Cartea este disponibilă aici. [ISBN 978-973-0-36502-3, Găești, 2022]

Este prezentată și pe Goodreads, unde vă așteaptă să veniți cu review-uri.

Lectură plăcută!

Desprinderea

Când ești prea prins într-un atașament, pune-ți întrebarea: „Cine sunt și ce vreau eu, în mod independent de atașamentul ăsta?!…”

Și ai făcut primul pas spre regăsirea de sine.

Faptul că avem atașamente nu înseamnă că trebuie să ne identificăm cu ele.

[Se aplică, indiferent de nuanța atașamentului, fie el uman, material, logic, principial, spiritual etc.]

Conflictele interioare

Când simte un conflict (interior, de principii, de abordare), mintea noastră dă să fugă. Din cele mai simple și naturale motive… frica de necunoscut, disconfortul/ neplăcerea agitației interioare, comoditate vizavi de efortul pentru lucrul cu sinele… Și, evident, se baricadează cu munți de motive, care ajung – chiar ele – să o convingă că nu vrea să gestioneze conflicte, în caz că uită.

Dar nu e nimic acolo care să ne omoare. Ca orice lucru pe care îl facem (de ajungem uneori chiar să-l și stăpânim), dacă ne apucăm să luăm și să trăim pe rând ale vieții provocări, deprindem forță mentală și spirituală.

Nu e despre a câștiga sau a pierde. Nu e despre a trăi lucruri bune sau rele, frumoase sau urâte, plăcute sau dureroase. Nu e despre a le tria și a le selecta… E despre a le accepta. E despre a le trăi, așa cum sunt ele. Avem toată libertatea să le dăm ce valoare vrem noi, astfel încât să ajungem la pace cu ele.

Primindu-le cu deschidere, facem mușchiul tare la neuroni și la suflet. În gestionarea luptelor (interioare) putem găsi plăcere, mai ales atunci când n-avem încotro și viața ne aruncă-n ele fără a ne cere voie.

[Excepție fac masochiștii, care nu găsesc în toate astea nimic anevoie…]