Catharsis-ul e o avalanșă de trăiri interioare.

Greu e doar până ajungi la emoția declanșatoare. Când ai atins-o, însă… doare atât de tare că le dă drumul la toate să curgă-n cascadă, de nici nu le poți urmări sau savura în mod particular, pe fiecare. Se desfășoară toate-n fața ochilor ca un film dat pe repede-nainte, cu descărcare abruptă de tensiune interioară… Fuge mintea cu viteză, de la una la alta, și le simți rostul concret… de rămâi uimit cum le-ai descoperit abia atunci pentru prima oară, deși le-ai avut mereu acolo (însă bine ignorate, ca să nu doară).

Și-apoi, brusc, te simți liber. Totu-i liniște…