Ca să fii prezent, să te bucuri de moment și de ce se-ntâmplă-n jurul tău, e nevoie să ai bărzăunii potoliți pe dinăuntru.
Energia de care dispui e limitată. Tu alegi cum o valorifici:
– dacă prin Citește în continuare Bărzăunii
Arhive categorii: Pulsiuni
Viziunea instinctului
Instinctul te poate surprinde cu acuratețea lui.
Indiferent dacă funcționează liniar (pe bază de logică și experiență acumulate în timp) sau neliniar (pe bază de inspirație independentă).
Plăcerea vieții
Să-ți placă atât de mult să trăiești, încât să n-ai regrete și să mai tot vrei… chiar și când zice big boss c-ai terminat treaba și te cheamă acasă.
Cam cum fac copiii după o zi plină de joacă, de au impresia că abia au început, când îi strunesc părinții seara să se potolească.
Conflictele interioare
Când simte un conflict (interior, de principii, de abordare), mintea noastră dă să fugă. Din cele mai simple și naturale motive… frica de necunoscut, disconfortul/ neplăcerea agitației interioare, comoditate vizavi de efortul pentru lucrul cu sinele… Și, evident, se baricadează cu munți de motive, care ajung – chiar ele – să o convingă că nu vrea să gestioneze conflicte, în caz că uită.
Dar nu e nimic acolo care să ne omoare. Ca orice lucru pe care îl facem (de ajungem uneori chiar să-l și stăpânim), dacă ne apucăm să luăm și să trăim pe rând ale vieții provocări, deprindem forță mentală și spirituală.
Nu e despre a câștiga sau a pierde. Nu e despre a trăi lucruri bune sau rele, frumoase sau urâte, plăcute sau dureroase. Nu e despre a le tria și a le selecta… E despre a le accepta. E despre a le trăi, așa cum sunt ele. Avem toată libertatea să le dăm ce valoare vrem noi, astfel încât să ajungem la pace cu ele.
Primindu-le cu deschidere, facem mușchiul tare la neuroni și la suflet. În gestionarea luptelor (interioare) putem găsi plăcere, mai ales atunci când n-avem încotro și viața ne aruncă-n ele fără a ne cere voie.
[Excepție fac masochiștii, care nu găsesc în toate astea nimic anevoie…]
Preșul
Corpul cedează nu atât de la bătrânețe, cât de la presiunea lucrurilor nerezolvate și băgate sub preș de-a lungul anilor.
Încheietura
Fiecare încheietură ține strâns legat ceva.
Degetele, meticulozitatea.
Coatele, îmbrățișarea, conținerea.
Refulare
Adesea, foamea de putere deraiază-n sex. Sau în țigări. Sau în mâncare. Sau în excese de orice fel, preponderent materiale.
Chemarea
Sentimentul de a fi dorit descătușează tot soarele din tine. Te cheamă să te manifești, să te-mplinești. Trezește datoria sufletului care ești și pentru care ai venit să viețuiești. E catalizatorul care te deschide și te trage-afară din adâncurile tale cele mai profunde. Te face să te simți chemat în slujba vieții, să te dedici, să te oferi, să arzi, să dăruiești.
Opusul (indiferența) te face să seci și te-nmărmurește. Te liniștește cum se pierd mute, în apa lacului, firave unde…
Uzurpatul
Chiar și-n cele mai senine zile, când astrele conspiră doar să facă bine, să nu deranjeze chi-ul nimănui, el se simte – cumva – victimizat, ca și cum relele (care, practic, nu există) toate i se-ntâmplă numai lui. [Relatări din viața unui uzurpat]
Porniri
Cum ești cu tine ești și cu ceilalți.
Bau-bau
Ceea ce înțelegi nu te mai sperie.
Gestionarea consumului
Economia și ecologia pornesc de la rezolvarea problemelor personale interioare (de ordin psihic și spiritual).
Lupta cu sinele
Lupta cu sinele apasă cel mai greu. În lipsa ei, toate-s ușoare.
Aceasta include, dar fără a se limita la: încăpățânare, egoism, idealism, angoase întreținute artificial, lipsă de realism, auto-sabotare, auto-victimizare, lipsa iubirii de sine, sentimentul de singurătate, pretenții exagerate de la Citește în continuare Lupta cu sinele
Rebuturi
Tot ce ai mai mult decât strictul necesar (pentru supraviețuire, confort, creștere și proiecte) servește doar orgoliului.
Neasumarea
Există un preș mare, invizibil, sub care se mătură toți elefanții necesari și utili, dar nedoriți.
Sufocarea
Tot ce ai și e mai mult decât poți duce se numește calvar, nu lux.
Inerția adaptării
Când ești adaptabil din fire, ajungi adesea să-ți placă lucruri pe care inițial le renegai.
E enervant când te gândești că ele pot contraveni chiar cu rigorile tale… Însă poate-i cazul să umbli un pic la principii, să verifici cât de ferm stau în picioare și de n-au cumva nevoie de-adaptare, ori de nu se cer reconstruite mai stabil, să fie mai generale. Iar de nu e cazul, totuși… poate te oprești din deparaje și „mici pofte” ocazionale care ajung să fie repetate până se transformă-n obiceiuri nespecifice, nenaturale.
Binețea voită
Îmi place bunătatea aia izvorâtă din control. Tu știi că poți să fii și bun și rău, fără-ndoială, fără limită, dar alegi bunătatea, c-ai înțeles că e mai productivă.
Postul
Când ești prea lacom și pofticios (de consumi și savurezi plăcerea vieții de nu te mai oprești), postul tău înseamnă să NU mănânci. Să te abții. Să pui frână.
Când refuzi viața (ești depresiv, trist, nu ai pofta de mâncare, de interacțiune, de experiențe și stagnezi acolo de nu mai poți să vezi lumina), postul tău înseamnă Citește în continuare Postul
Spații dinăuntru
Emoția și rațiunea evoluează în universuri separate.
Poți să fii bine cu una și praf la cealaltă, și totuși să te păstrezi funcțional și viața să curgă. E ca și cum ai fi doi oameni deodată, uneori armonizați, alteori certați; uneori sincronizați, alteori dezaliniați; uneori echipă, alteori separați.
Și fiecare caută să-și satisfacă Citește în continuare Spații dinăuntru
Ideea
Aseară m-am pus să dorm.
Pe drum spre somn, am întâlnit o idee.
Era frumoasă, elegantă, finuță, aleasă.
Mi s-a etalat, lent, și Citește în continuare Ideea
Invizibilul
Faptul că nu-nțelegi și nu simți decât concretul, nu înseamnă că-i tot ce există.
Și nici că-i principal, sau majoritar, sau important, sau dominant, sau oricum altcumva ar putea eclipsa restul pe care nu îl poți percepe.
Spontaneitatea
Spontaneitatea cea mai bună e cea repetată, antrenată.
Antrenamentul comută atenția de pe conținut pe metodă. Conținutul ajunge să fie manifestat fluent, subconștient, iar tehnica, performantă, personalizată, naturală.
De partea celui care o stăpânește, spontaneitatea ajunge să Citește în continuare Spontaneitatea
Zen pe de-a-ntregul
Cum îți dai seama că-mbătrânești:
1. Îți faci programare-n activitățile cotidiene ca să te relaxezi, să-ți faci poftele. Și n-ai timp sau răbdare, parcă, nici să le savurezi pe de-a-ntregul.
2. Începi să crești artificial numărătoarea unor experiențe, nu numai ca să Citește în continuare Zen pe de-a-ntregul
Inamicul dinăuntru
Autovictimizarea, plângerea, tânguirea, compătimirea de sine sunt dintre cei mai mari sabotori ai bucuriei și-ai evoluției libere. Te țin pe loc, prizonier într-o iluzie care există doar mulțumită deciziei tale.
Ajută-te să te ridici!