Arhive categorii: Pulsiuni

Gândire strategică

Când ai șansa să vezi că fiecare experiență are un final pozitiv și un scop mai bun decât tot ce poți înțelege la prima vedere, găsești puterea să lași lucrurile să se desfășoare fix cum vor ele. Chiar și pe cele aparent rele sau grele care, din punct de vedere tactic, ar presupune o eventuală pierdere pentru tine. Pentru că pierderea pe termen scurt e derizorie în comparație cu câștigul pe termen lung.

Porniri problematice

Dac-ai ști că-n tine – ca și-n toți ceilalți, de altfel – zace un mic corupt… Și dacă ți-ai mai ști și slăbiciunile/ nevoile care te predispun să fii corupt…

Ce-ai face: te-ai accepta așa cum ești sau ai încerca să schimbi ceva la tine?

Sau, și mai perfid un pic…

Care-i mai puternică: nevoia ta existențială (interioară) sau respectarea unui principiu (de factură socială)?

Migrenele

Migrenele (cel mai adesea) semnalează conflicte spontane puternice, născute la confluența dintre o nevoie emoțională și o credință rațională, diferite între ele (poate chiar opuse sau care tind să se excludă reciproc).

Amândouă sunt ale tale și le vrei deopotrivă. Doar că nu știi pe care s-o alegi.

Sfatul psihologului este:

– fie s-o alegi pe cea rațională, dacă îți aduce un câștig mai mare pe termen lung.

– fie pe cea emoțională, dacă îți aduce un echilibru de care ai musai nevoie pe termen scurt.

– fie să renunți la amândouă și lași viața să decidă-n locul tău.

Fericirea părinților

Părinții trebuie să-nvețe să-și trăiască viața lor. Ei cu sine. Să se simtă bine. Să-și facă confort. Să se bucure din plin de tot ce au și de drumul care-i poartă-n viață.

Nu să se preocupe de binele copiilor. Nu să le facă partea lor de responsabilitate, protejandu-i de-ncercări cu greutate care le sunt dedicate.

Prin puterea exemplului se dau mai departe apucăturile și cunoașterea. Ca să creezi în copil dorința autonomă de a explora, tu – ca părinte – ai nevoie sa-ți cunosti plăcerea vieții și s-o întreții constant, să-ți modeleze inerția.

Merite

Când crezi că tot ce ai în viață-i doar meritul tău, te umfli-n pene cu orice detaliu care iese, pare că iese sau îl faci să pară că iese din mâinile tale.

Când știi că-n tot ce faci e voia lui Dumnezeu, ajungi să stai domol, să fii neutru mereu și să nu te mai guduri de mândrie, oricât ți-ar fi faptele de monumentale.

Ispitele

Orice nevoie simplă și cinstită se transformă-n uragan când uiți de ea sau i te pui paravan pe termen lung. Nestăpânită, te-agită și te chinuie profund, pune presiune pe tine-n orice plan, să o satisfaci, s-o aduci în starea de-a fi mulțumită. O nevoie cronic frustrată și neîmplinită face-orice s-ajungă liniștită, chiar și cu riscul de-a te duce-n stări de dependență și decizii proaste, de-ajungi s-arăți ca un dement ținut o viață în condiții oneroase.

Pentru o nevoie ocolită, orice stimul e-o ispită ce te-aruncă-n luptă-nchipuită cu al tău curaj, învârtindu-te-ntr-un glob de sticlă cu percepție perfidă, unde chinul și plăcerea se combină-ntr-un ultraj… la adresa echilibrului. Însă nu-i panică și nici grav; totu-i doar un miraj firav al sufletului.

Fluturele instabil

Uneori, urme de instabilitate psihică se manifestă prin toane dese, gânduri diverse, schimbări bruște ale stării de spirit, imagini și gânduri multe, dar confuze și șterse, și-un tip de agitație care nu neapărat deranjează… dar care tinde să-ți dea palpitații de reamintire că trăiești. Să te fac-atent, să fii pe fază, să urmărești variabilitatea și sincronizarea vieții, ca la fluturele ăla care bate din aripile tinereții într-un câmp, la țară, de risipește poluarea de impresii citadine la-nceput de vară.

Așa zice teoria haosului, de fluturele instabil. Și e de menționat că bate din aripi un pic beat și cam febril, dând din cap pe ceva combinație ciudată de simfonică cu rock și rap. Zburdă-n voia jocului. Și-i place să zboare de colo-colo, prin stomac, în liniște și-n pace.