Arhive etichete: echilibru

Podiumul

Locul 1 forțează la trăirea unor lecții personale, de gestiune a orgoliului, a câștigurilor și a pierderilor, a creșterilor și a căderilor abrupte, a presiunii, a trăirii la extreme.

Locul 2 pregătește pentru viața reală, pentru dinamica generală de evoluție inter-umană, pentru înghițitul în sec și acceptarea cu răbdare a echilibrului lipsit de aromă, pentru gestionarea speranțelor disipate-n van și a promisiunilor diluate în neîmplinire, pentru toleranță la trădarea dorințelor spuse cu sârg unui Dumnezeu care nu le onorează, dar care face lucrurile bine pentru noi, pe fundal și fără laude.

În căutarea echilibrului

Coperta fataCartea În căutarea echilibrului (Eugen Florian Popescu) oferă o perspectivă asupra existenței, un mod integrat de înțelegere a vieții atât din punct de vedere al cunoașterii științifice, materiale, măsurabile, cât și al spiritualității, al vizualizării abstracte, fluide, subtile.

Invită la analiză și meditație, la descoperire și încercare, la exercițiu și antrenament, la verticalitate și curaj, spre întărirea capacității cognitive proprii și acceptarea deschisă a necunoscutului abisal al existenței noastre.

Provoacă la depășirea actualei ignoranțe față de cunoașterea generală, care ne ține prinși într-o inerție perceptivă, orbi față de libertățile de exprimare de care dispunem.

Cartea poate fi găsită aici.

De asemenea, poate fi urmărită și pe Goodreads.

Lectură plăcută!

Răbdare

Există un moment pentru toate, în viața asta.

Un moment pentru însămânțare, unul pentru încolțire, unul pentru creștere, unul pentru maturizare, unul pentru producție, iar în final un altul pentru curățare.

Și curățarea nu e-n sens peiorativ. E tot ce-nseamnă vindecare și recuperare, pentru odihnă și relaxare. E orice formă de restabilire a echilibrului în sistemul mare la care ai contribuit cu modificări de inerție, prin decizii și mișcare.

Apartenență echilibrată

Știți sentimentul ăla de apartenență la cineva, de te dizolvi în iubirea-i?!…

Bad news: dacă nu-l dezvolți față de existența însăși a.k.a. Dumnezeu, mai tare decat față de oricine altcineva, it’s gonna hurt awfully bad some day…

Și se aplică și-n caz de atașament pentru obiecte, pentru concepte sau pentru orice altceva care îți fură mintea.

Așa că… fii echilibru, respectă-l pe Dumnezeu și bucură-te conștient de ceea ce ai.

Belșug de credință

In lipsă de credință, sărăcia naște foame.

Cu stomacul gol de la atâtea vise străine înghițite pe nemestecate, mintea omului alunecă perfid spre corupție, mândrie și fasoane. Și îl tine în slugărnicie mută, uitând că pacea-i obținută pornind de la muncă multă.

În asentimentul unor populații echilibrate economic, exist-o viziune spre care trebuie să mergem, de prosperitate a gândului matur și a sentimentului echilibrat, nu euforic. Liber, vehement. Mai mult decât metaforic.