Arhive categorii: Vibrații

Podiumul

Locul 1 forțează la trăirea unor lecții personale, de gestiune a orgoliului, a câștigurilor și a pierderilor, a creșterilor și a căderilor abrupte, a presiunii, a trăirii la extreme.

Locul 2 pregătește pentru viața reală, pentru dinamica generală de evoluție inter-umană, pentru înghițitul în sec și acceptarea cu răbdare a echilibrului lipsit de aromă, pentru gestionarea speranțelor disipate-n van și a promisiunilor diluate în neîmplinire, pentru toleranță la trădarea dorințelor spuse cu sârg unui Dumnezeu care nu le onorează, dar care face lucrurile bine pentru noi, pe fundal și fără laude.

Cyborgeala

După ce conduci un timp și prinzi experiență, ți se pare natural să încadrezi mașina în spațiu. Cam știi să aproximezi unde-i sunt colțurile, astfel încât să iei viraje, să faci manevre, să parchezi, să frânezi, fără să te atingi de niciun obiect.

Ajungi să-i cunoști nu numai forma, ci și comportamentul, limitele de dinamică. Și o internalizezi. Devine parte din Citește în continuare Cyborgeala

Automatisme

Până nu simți profund fenomenele care se văd doar cu ochii minții, depui efort de fiecare dată pentru conștientizarea lor.

Însă, odată internalizate, prind persistență și se adaugă ca elemente practice la realitatea pe care o trăiești. Ajungi să le gestionezi în mod automatizat, cu încredere, cu precizie, ca pe un lucru firesc, care nu-ți mai cere atenție explicită pentru coordonarea mișcărilor.

Incongruență

Postul și tristețea nu sunt buni prieteni.

Postul presupune eliberarea minții și menținerea ei în stare de echilibru, (și) prin lipsă de hrană. Când ești la pace cu tine și cu Dumnezeul tău, conflictele interne sunt minime, deci consumul de resurse, redus. E natural să nu ai nevoie de cine știe ce mâncare, iar pauza de alimentație permite corpului să-și facă curățenie fundamentală.

Tristețea/ depresia solicită Citește în continuare Incongruență

Pauza de savoare

Să te oprești un pic din viteza vieții nu înseamnă c-ai îmbătrânit.

Și nu tre s-aștepți să-mbătrânești, că să-nveți să trăiești deplin, așezat, să te respecți, să ai grijă de tine, să respiri, să te bucuri de viață, să te-aduni, ca să poți continua cu energie.

Să te oprești un pic locului, să închizi ochii, să-ți privești viața cu liniște și blândețe, să ieși din ciclul de Citește în continuare Pauza de savoare

Episoade transcendentale

Deși apăsător uneori… e fabulos să-ți vezi încercările trans-generaționale cum se păstrează cu încăpățânare în viața ta și nu te slăbesc nici o clipă până când nu le consumi emoțional până la capăt.

Mai mult, e surprinzător cum îți aduce viața în copie la indigo lecțiile semnificative ale părinților, ale bunicilor și ale Citește în continuare Episoade transcendentale

Evoluția societății

Există trei planuri de manifestare a existenței noastre: material, psihic și spiritual.

Până nu demult, societatea era dezvoltată în jurul planului material. Tot ce conta era ce aveai în control direct.

În prezent, punem bazele societății de tip informațional. Contează tot ce poți controla prin gând și prin propagarea acestuia. (Deci, în plan psihic.) Trăim reașezări de Citește în continuare Evoluția societății

Reflexivitate

Tehnologia, în general, și programarea, în particular, te învață să faci reflexivitate.

Datele (conținutul pe care îl vede utilizatorul final) sunt împachetate în multiple seturi de meta-date (informații care vorbesc despre conținut) care-s întoarse pe toate părțile, pe fundal (în back-end), ca lucrurile să funcționeze coerent și fluent.

Așa, și în viață: dacă vrei o calitate ridicată în organizarea proprie și în relațiile cu ceilalți, ai nevoie de multă reflexivitate… Să fii conștient de tine, să (te) analizezi, să fii troubleshooter și să repari la timp orice mică disfuncționalitate.

Explorare

Frica generează nevoia de a aduce un lucru în spațiul de control.

Când spațiul de control e la tine, atunci frica vizează conținuturile tale. Ca să scapi de ea, ai nevoie să te cunoști, să-ți explorezi teritoriul până la granițele lui, cu tot cu lumini și umbre, să-ți înțelegi și simți potențialul, și să ți-l asumi.

Când spațiul de control e în afara ta, negociezi cu big boss și îi dai lui responsabilitatea asupra conținuturilor respective. În același timp, tu le poți documenta, astfel încât – dacă ajung în spațiul tău de control – să le poți gestiona în mod corespunzător.

Evoluție naturală

Din domeniul computației cuantice adunate și omenește exprimate…

Una dintre provocările de bază în construirea calculatoarelor cuantice este dificultatea de retenție a informației de la nivelul cu qubiților. Pentru că informația respectivă este și relativă și se mai află și în continuă mișcare. Ceea ce generează rate mari de eroare, deci imprecizie.

Una dintre cele mai folosite metode pentru retenția informațională este Citește în continuare Evoluție naturală

Fragilitate

Dacă Dumnezeu e sensibil?!… Poate chiar mai sensibil decât noi (indiferent ce formă poartă) și suferă pe fond emoțional, ori de câte ori îl trădăm și nu mai lucrăm cu el?!…

Cum s-o simți el singur, acolo, în colțul lui?!…

Și cum ar fi ca noi să aflăm că trebuie să ne purtăm cu el părintește, responsabil, să avem grijă de el, să-i împlinim nevoi, ci nu cerându-i în continuu – ca niște copii – să ne facă poftele?!…

Plăcerea utilă

E hipnotizant să ai în jurul tău oameni cărora le place să ducă lucrurile la capăt. Să vezi cum pun totu-n ordine cu atenție și cum desăvârșesc acțiunile cu satisfacție…

Poate fi o nuanță de obsesiv-compulsivitate care-i animă… Dar aduce-n aer un miros de curățenie și sănătate. E fix atât cât trebuie, pentru ca viața să se deruleze în condiții optime.

Inventarul

Relaxarea și confortul – ca fenomene de sine stătătoare, privite dpdv tehnic – nu sunt scopuri în sine, decât atunci când ți le dă viața ca pe niște cadouri și recompense (pe care le primești oricum dincolo de voința și controlul tău, dar de regulă punctual).

Relaxarea și confortul sunt făcute pentru creștere, pentru asimilarea de conținuturi, pentru permiterea subconștientului să Citește în continuare Inventarul

Catharsis

Catharsis-ul e o avalanșă de trăiri interioare.

Greu e doar până ajungi la emoția declanșatoare. Când ai atins-o, însă… doare atât de tare că le dă drumul la toate să curgă-n cascadă, de nici nu le poți urmări sau savura în mod particular, pe fiecare. Se desfășoară toate-n fața ochilor ca un film dat pe repede-nainte, cu descărcare abruptă de tensiune interioară… Fuge mintea cu viteză, de la una la alta, și le simți rostul concret… de rămâi uimit cum le-ai descoperit abia atunci pentru prima oară, deși le-ai avut mereu acolo (însă bine ignorate, ca să nu doară).

Și-apoi, brusc, te simți liber. Totu-i liniște…

Rezolvă cauza

Neîncrederea în sine și lipsa de credință-n Dumnezeu se pot somatiza în corp în 2 dureri distincte, chiar dacă vizează o cauză unică (de ex., frica se poate manifesta prin durere de umeri – de la lipsa de bază pe sine, respectiv prin durere de genunchi – de la lipsa de supunere în fața voinței vieții/ refuzul de renunțare la control).

Durerile pot fi simultane (dacă nesiguranța e întreținută prin ambele mecanisme) sau alternant (dacă fie te bazezi doar pe tine, fie doar pe Dumnezeu). Întrebarea cu răspuns evident este: în ce situație dispar amândouă?