Arhive categorii: Vibrații

Intuiția

Când ești mic, nu înțelegi intuiția, dar nici nu prea contează. Că toate-s alandala și ți se dau doar pentru creștere, pentru-nvățare; abia mai târziu se limpezesc și se așază.

Când te faci mare, însă, nu numai c-o-nțelegi ca pe-o a doua limbă, dar tre’ s-o și urmezi fără să crâcnești, în orice clipă. Că vine nu neapărat pentru tine, cât pentru toata pleiada de responsabilități care-ți revine.

Gândire strategică

Când ai șansa să vezi că fiecare experiență are un final pozitiv și un scop mai bun decât tot ce poți înțelege la prima vedere, găsești puterea să lași lucrurile să se desfășoare fix cum vor ele. Chiar și pe cele aparent rele sau grele care, din punct de vedere tactic, ar presupune o eventuală pierdere pentru tine. Pentru că pierderea pe termen scurt e derizorie în comparație cu câștigul pe termen lung.

Îndreptarea nedreptățirii

O țară puternică, luptătoare, care renaște din propria cenușă indiferent ce, aduce în viața asta oameni care într-o viață anterioară cel mai probabil au fost uzurpați, nedreptățiți, chinuiți, ținuți jos fără șansa de a se ridica, iar acum primesc ca răsplată tocmai posibilitatea și libertatea de a se reinventa.

O slăbiciune a lor, însă, poate fi tendința de a-i abuza și ei pe altii, manifestand în mod inconștient acele tipuri de comportamente pe care le-au primit anterior.

Partea bună și frumoasă pentru ei e că se bucură de prosperitate, de putere și de libertatea de manifestare. Partea mai grea e că trebuie să se străduiască să-și integreze umbrele refulante.

Responsabilitate

Pune în operă, cu maximă responsabilitate, tot ce îți spune sufletul să faci! Indiferent dacă are logică sau nu. Indiferent dacă vezi scopul final sau nu. Indiferent cât ar părea lucrurile de disjuncte și necorelate.

Viața are un mod frumos de a le alinia pe toate și de a le pregăti, în mod sincronizat, pentru scopuri mai înalte. Tu doar fii cu credință și bucură-te de viață, savurând din plin experiențele inspirate!

Drepturi și obligații

Drepturi fără obligații nu există.

Cu cât te bați cu pumnu-n piept mai tare că vrei un anumit drept sau beneficiu, cu atât mai mult trebuie să-ți asumi riscurile comportate. Adică, dacă totu-i bine, să te bucuri din plin. Iar dacă-i rău, să stai drept, să răspunzi pentru consecințele generate.

Drepturile fără obligații se referă la democrația prost înțeleasă, în care toți vor să facă după cum îi bate capul, fără să-și asume însă și responsabilitatea faptelor sau influențele aduse aproapelui și mediului.

Și nici invers nu merge, cu obligații fără drepturi, că așa începe orice regim opresiv: prin limitarea libertății de mișcare a individului.

Vindecarea perfecțiunii

O țară cu oameni cu potențial, dar care se sufocă de la corupția generalizată, poate fi loc de găzduire a unor suflete care-ntr-o viaț-anterioară s-au ajuns și s-au atașat prea tare de perfecțiune și de reușite, iar acum au nevoie să curețe acest atașament, prin învățarea gestionării imperfecțiunii și a nedreptății. Ineficiența legilor și a regulilor sociale (de bună conviețuire) curăță atașamentul exagerat față de corectitudine și de interacțiune interumană perfectă.

Și, totuși, cele de mai sus nu pot justifica persistența în hoție și-n micime. Omul sfințește locul.

Porniri problematice

Dac-ai ști că-n tine – ca și-n toți ceilalți, de altfel – zace un mic corupt… Și dacă ți-ai mai ști și slăbiciunile/ nevoile care te predispun să fii corupt…

Ce-ai face: te-ai accepta așa cum ești sau ai încerca să schimbi ceva la tine?

Sau, și mai perfid un pic…

Care-i mai puternică: nevoia ta existențială (interioară) sau respectarea unui principiu (de factură socială)?

Migrenele

Migrenele (cel mai adesea) semnalează conflicte spontane puternice, născute la confluența dintre o nevoie emoțională și o credință rațională, diferite între ele (poate chiar opuse sau care tind să se excludă reciproc).

Amândouă sunt ale tale și le vrei deopotrivă. Doar că nu știi pe care s-o alegi.

Sfatul psihologului este:

– fie s-o alegi pe cea rațională, dacă îți aduce un câștig mai mare pe termen lung.

– fie pe cea emoțională, dacă îți aduce un echilibru de care ai musai nevoie pe termen scurt.

– fie să renunți la amândouă și lași viața să decidă-n locul tău.

Părinte la copii

Când îți vindeci copilul dinăuntru, îl asculți și îl iubești… ajungi să-l integrezi (și să devii integru).

Brusc, simți că-i înțelegi mai bine și pe cei din jurul tău și îi privești mai obiectiv, ca un părinte liniștit și-ncrezator că toate sunt la locul lor și nimic nu e întâmplător. Ești gata pregătit să iubești lumea toată ca pe copilul tău.

Fericirea părinților

Părinții trebuie să-nvețe să-și trăiască viața lor. Ei cu sine. Să se simtă bine. Să-și facă confort. Să se bucure din plin de tot ce au și de drumul care-i poartă-n viață.

Nu să se preocupe de binele copiilor. Nu să le facă partea lor de responsabilitate, protejandu-i de-ncercări cu greutate care le sunt dedicate.

Prin puterea exemplului se dau mai departe apucăturile și cunoașterea. Ca să creezi în copil dorința autonomă de a explora, tu – ca părinte – ai nevoie sa-ți cunosti plăcerea vieții și s-o întreții constant, să-ți modeleze inerția.

Cataliza

Iisus și alți profeți asemenea stăteau chilleanu și le ziceau oamenilor sobru „Credința te-a vindecat, fiule!”… nu din ifose de prooroci, cât din certitudinea că ei n-aveau mare contribuție la vindecarea respectivilor, ci mai degrabă propria credință a vindecaților.

Cuvântul, prezența sau gestul „vindecătorilor” au doar rol catalizator pentru procesul de vindecare.