Contabilitatea vieții (a.k.a. karma) e cel mai perfid dușman al libertății noastre. Nu putem și noi să fim/ să facem după cum ne taie capul… că e acolo mereu o conștiință superioară care ține minte totul.

–o–

Nu-i decizie sau faptă pe care să n-o plătim până la capăt.

Ce nu vrem noi să plătim, plătesc copiii noștri și/sau toți oamenii cu care interacționăm.

Iar când plecăm acasă (adică dincolo), le luăm cu noi pe toate, în conștiința proprie, și le revedem, în continuu, ca pe un .gif pe care nu îl mai putem schimba.

–o–

Și totuși… Nu-i rost de a ne panica sau a ne denatura. Putem fi liberi pur și simplu, fără să ne gândim prea mult la urmări. Pentru că, de multe ori, facem bine și/sau rău, fără să știm, fără să vrem.

Important e ca-n final să fim la pace cu noi, cu ceilalți și cu viața.