Deși apăsător uneori… e fabulos să-ți vezi încercările trans-generaționale cum se păstrează cu încăpățânare în viața ta și nu te slăbesc nici o clipă până când nu le consumi emoțional până la capăt.

Mai mult, e surprinzător cum îți aduce viața în copie la indigo lecțiile semnificative ale părinților, ale bunicilor și ale altor generații mai vechi din neam… de cele mai multe ori în mod inconștient și în afara controlului tău.

Te trezești într-o zi și faci un bilanț, și descoperi că – în toată independența ta aparentă – ai ajuns totuși în același punct în care au fost și cei dinaintea ta. Fără să știi și fără să vrei.

Și dacă, pân-atunci, îi judecai… Acum începi să-i înțelegi. Începi să simți logica lucrurilor, înțelesul pornirilor tale inconștiente, nuanța trăsăturilor și identității familiei tale, lumina secretelor tăcute, sensul tuturor aspectelor pe care le-ai plăcut sau renegat la cine ești și ce-ai trăit – intim – de-a lungul vieții.

Descoperi că ții în mâini un contract de moștenire invizibil, pe care acum ai șansa să îl scrii cu propria voință, având ceva mai mult control asupra conținuturilor pe care le dai mai departe.