Ce trăiești te ajută să-nțelegi potențialul și însemnătatea unor predispoziții din viața ta. Te scoate din mirajul infinitelor de posibilități cu „ce-ar fi dacă” și te-aduce în concret. Te modelează și-ți deschide ochii, să te vezi într-o versiune a ta pe care – în lipsa experienței – nu ai fi cunoscut-o.
Nu e nimic pierdut. E totul acumulare.
Când te privești dintr-un punct superior ție, îți poți vedea trăirile, simțirile. Le poți înțelege și urmări evoluția. Le poți vedea traseul, de unde-au pornit, care li-i cauza, și către unde merg, spre ce scop sau nevoie, ce efect produc. Și totul prinde un sens care-ți scăpa-nainte.
Dacă nu știi să-ți înțelegi și să-ți gestionezi trăirile, îți vine greu să duci și interacțiunile cu alții.
Cu doar un strop de empatie, însă, ajungi să simți cum evoluează fiecare pe lângă tine, anticipezi divergențele de opinie și atitudine, nepotrivirile și desincronizările, armoniile și dizarmoniile de la nivelul grupului în care te afli.
Toate astea generează stări conflictuale înăuntrul tău. Dar nu sunt ale tale. Și tocmai abilitatea de a le identifica concret, de a le separa, te ajută să știi ce ai de gestionat tu (ca lucru al tău sau de intermediere a celorlalți) și cum.
Să-ți înțelegi trăirile nu te scapă din a le trăi. Dar ți le face mai ușoare. Mai digerabile. Mai line. Mai ușor acceptabile. Mai îmbrățișabile.
Ce bine-i chiar și doar să știi… că ai un stâlp de care să te ții când te balansezi fără contragreutate, de la vânturi înalte, folosindu-ți de rădăcini și echilibru. Te primește și te ține când vii beat din periplu, cu ochii clipocind și gându-ntortocheat și neuronii obosiți de la trânte nesfârșite cu dragonii-n cap.
Te primește rece și stabil, te ține, te-ascultă, te-adună, până poposești în liniște și te cobori pe pământ cu respirație lină, așezat, docil. Îți zâmbește cald, fin, cu mustăceală de felină, și te mângâie cu șoapte, vorbe blânde și iubire lină. Se lipește de tine și te face drept, învățându-te la rându-ți să primești vajnici pierduți, trimiși de viață să-i iubești și să-i faci din țărână, munți.
În lipsă de educație și lucru cu sinele, reperele de înțelegere reciprocă fluctuează.
Și greu mai construiești când nu te înțelegi cu ceilalți nici măcar pe lucrurile simple…