Dacă Dumnezeu e sensibil?!… Poate chiar mai sensibil decât noi (indiferent ce formă poartă) și suferă pe fond emoțional, ori de câte ori îl trădăm și nu mai lucrăm cu el?!…
Cum s-o simți el singur, acolo, în colțul lui?!…
Și cum ar fi ca noi să aflăm că trebuie să ne purtăm cu el părintește, responsabil, să avem grijă de el, să-i împlinim nevoi, ci nu cerându-i în continuu – ca niște copii – să ne facă poftele?!…
Dacă nu știi să-ți înțelegi și să-ți gestionezi trăirile, îți vine greu să duci și interacțiunile cu alții.
Cu doar un strop de empatie, însă, ajungi să simți cum evoluează fiecare pe lângă tine, anticipezi divergențele de opinie și atitudine, nepotrivirile și desincronizările, armoniile și dizarmoniile de la nivelul grupului în care te afli.
Toate astea generează stări conflictuale înăuntrul tău. Dar nu sunt ale tale. Și tocmai abilitatea de a le identifica concret, de a le separa, te ajută să știi ce ai de gestionat tu (ca lucru al tău sau de intermediere a celorlalți) și cum.