Arhive etichete: dumnezeu

Bazarea

Ești în siguranță oricând, oriunde, oricum, în raport cu exteriorul. Viața (Dumnezeu) îți aduce mereu tot ce ai nevoie (fie bine sau rău), după cum consideră că e optim pentru tine.

Ceea ce te poate duce într-un spațiu de nesiguranță sunt gândurile, vorbele și faptele tale. Tot ce poate fi de temut vine din interior. Motiv pentru care trebuie cunoscut, acceptat, integrat și conștient valorificat.

Puterea-i la noi

Noi suntem părinții și prietenii și iubiții noștri! Ne place să căutăm siguranța și puterea la alții, dar e derizoriu. Noi suntem dumnezeii noștri, cu voință, cu decizie deplină, cu libertate de mișcare și cu răspundere pentru orice acțiune gândită sau senină. Suntem frați cu toții și de noi depinde cât alegem să ne-mpărtășim iubirea, să ne facem viețile frumoase unii altora, ca să ne putem privi deschis și ferm în ochi sclipirea.

Viață simplă

E simplă rău viața cu Dumnezeu…

Îți dă de o mie de ori mai mult decât poți tu singur să duci și-n plus ți le face pe toate frumoase, perfect aranjate și sincronizate.

Dar îți ia la schimb frica, suferința și tot ce te face să simți că trăiești cu adevărat… Nu tu griji, nu tu teamă pentru ziua de mâine, nu tu singurătate, nu tu dureri neînțelese (sau care să se ceară, măcar, înțelese), nu tu tristețe și auto-compătimire, nu tu victimizare și rost de energie furată cu de-a sila de la alții, nu tu motive pentru refuzuri și justificări de eșecuri (ba, mai rău, nu tu eșecuri deloc)… O banalitate plictisitoare.

Nu mă mir că tragem cu dinții să facem din viață aventura cea mai tare, cu trăiri extreme, grele și apăsătoare…

Pace interioară

Se-ntâmplă uneori să trăiești în lumi paralele. Și nu mă refer aici la universuri potențiale ale fizicii cuantice, ci mai precis la setul de percepții și credințe ale celor cu care interacționezi.

Ce ești tu în realitate, uneori nu are nicio treabă cu ce cred ceilalți despre tine; și nicidecum, cu ce cred cei ce te știu doar prin prisma celor care te cunosc direct. Iar explicațiile pentru oricare dintre ei, sunt derizorii. Cel mai bine e să-ți vezi liniștit de treabă și să faci tot ce ține de tine, cat poți tu de bine.

Să fii în pace cu Dumnezeul tău e tot ce contează.

Dumnezeu zâmbește

Obișnuiam să-l văd pe Dumnezeu în tonuri serioase, grave. Ca și cum ar fi trebuit, implicit, să-ți fie rușine când intri la el să te rogi. Că așa i se perpetuează imaginea printre noi, din inerție…

Dar acum ies cu el la un gius, la relaxare, oricând. Mă primește mereu cu un zâmbet larg pe mutră și cu brațele deschise. Și-mi zice… ia zi boss, cu ce te pot ajuta?!…