Arhive etichetă: dumnezeu

Pace interioară

Se-ntâmplă uneori să trăiești în lumi paralele. Și nu mă refer aici la universuri potențiale ale fizicii cuantice, ci mai precis la setul de percepții și credințe ale celor cu care interacționezi.

Ce ești tu în realitate, uneori nu are nicio treabă cu ce cred ceilalți despre tine; și nicidecum, cu ce cred cei ce te știu doar prin prisma celor care te cunosc direct. Iar explicațiile pentru oricare dintre ei, sunt derizorii. Cel mai bine e să-ți vezi liniștit de treabă și să faci tot ce ține de tine, cat poți tu de bine.

Să fii în pace cu Dumnezeul tău e tot ce contează.

Dumnezeu zâmbește

Obișnuiam să-l văd pe Dumnezeu în tonuri serioase, grave. Ca și cum ar fi trebuit, implicit, să-ți fie rușine când intri la el să te rogi. Că așa i se perpetuează imaginea printre noi, din inerție…

Dar acum ies cu el la un gius, la relaxare, oricând. Mă primește mereu cu un zâmbet larg pe mutră și cu brațele deschise. Și-mi zice… ia zi boss, cu ce te pot ajuta?!…

Omu’ lu’ Dumnezeu

Omu’ lu’ Dumnezeu… ești și tu, sunt și eu, suntem toți.

Oricum ar arăta conștiința asta superioară de o numim noi Dumnezeu, se manifestă cel mai pregnant în viețile noastre, prin oameni. Că de-aia se zice să-ntorci și obrazul celălalt… nu ca să-ți tăbăcești pomeții, ci ca să înțelegi că tot ce ți se-ntâmplă-i dat de la și prin Dumnezeu, chiar dacă-ți convine sau nu. Citește în continuare Omu’ lu’ Dumnezeu

Egali cu toții

Înaintea lui Dumnezeu, toți suntem egali. Diferențierea și evoluția constau în capacitatea de implinire a vieții și a menirii proprii.

Nu există ierarhie între oameni. Nu pe verticală. Ci mai degrabă, o diferențiere pe orizontală, raportată la capacitatea individuală de gestionare și valorificare a energiei avute la dispoziție. Dar, în final, toți suntem egali în fața lui Dumnezeu.

Unii se atașează de material; de bani, de lucruri, de obiecte, de bunuri. Citește în continuare Egali cu toții