Omu’ lu’ Dumnezeu… ești și tu, sunt și eu, suntem toți.
Oricum ar arăta conștiința asta superioară de o numim noi Dumnezeu, se manifestă cel mai pregnant în viețile noastre, prin oameni. Că de-aia se zice să-ntorci și obrazul celălalt… nu ca să-ți tăbăcești pomeții, ci ca să înțelegi că tot ce ți se-ntâmplă-i dat de la și prin Dumnezeu, chiar dacă-ți convine sau nu. Citește în continuare Omu’ lu’ Dumnezeu
L-ați văzut vreodată pe Dumnezeu Cuvântul?
E un individ ca la vreo trei vorbe-nălțime și vreo două-n rotujime… iese nestigherit din gurile noastre și creează subit, fix ața cum l-am gândit.
Înaintea lui Dumnezeu, toți suntem egali. Diferențierea și evoluția constau în capacitatea de implinire a vieții și a menirii proprii.
Nu există ierarhie între oameni. Nu pe verticală. Ci mai degrabă, o diferențiere pe orizontală, raportată la capacitatea individuală de gestionare și valorificare a energiei avute la dispoziție. Dar, în final, toți suntem egali în fața lui Dumnezeu.
Unii se atașează de material; de bani, de lucruri, de obiecte, de bunuri. Citește în continuare Egali cu toții
Unde fugi așa bezmetic, omule ce suferi?!…
Nu-nțelegi că tu-ți ești cel mai bun terapeut?? Tu-ți ești sprijin și putere, Dumnezeu, duhovnic, scut. Iubește-te și-nfruntă viața, și zâmbește! Și-ai să uiți să te-ntristezi sau să te superi.
Sunt câte unii oameni… muncesc în credință așa, de dimineață până seara, fără să crâcnească. Și nu cer nimic. Se bucură de orice primesc.
Eu nu știu de unde-i aduce Dumnezeu pe oamenii aștia…
Dumnezeu a creat universul într-o săptămână. În prima zi de luni din următoarea săptămână, odihnit și cu chef de vorbă (ca după o duminică liniștită, evident), îl cheamă pe om la el și-i zice: ”Socializează!” Citește în continuare Dumnezeu și omul