Înaintea lui Dumnezeu, toți suntem egali. Diferențierea și evoluția constau în capacitatea de implinire a vieții și a menirii proprii.
Nu există ierarhie între oameni. Nu pe verticală. Ci mai degrabă, o diferențiere pe orizontală, raportată la capacitatea individuală de gestionare și valorificare a energiei avute la dispoziție. Dar, în final, toți suntem egali în fața lui Dumnezeu.
Unii se atașează de material; de bani, de lucruri, de obiecte, de bunuri.
Alții se atașează de psihic; de abilități, de capacități, de persoane, de reușite, de estetică.
Alții se atașează de spiritual; de concepte, de idei, de funcții, de putere, de iubire, de dumnezeire, de siguranță.
Cu toții suferă când pierd oricare din lucrurile astea. Cu cât mai tare se sprijină pe ele, cu atât mai adâncă-i suferința când nu le mai au. Și – dacă ar fi să gândim în termeni de ierarhie pe verticală – cu cât mai imateriale/ spirituale sunt aceste punctele de sprijin (deci pe o scală de la material –> la psihic –> la spiritual), cu atât buimăcia ”căderii” este resimțită mai acut atunci când sunt lipsiți de ele.
Fiecare dintre aceste lucruri – materiale, psihice și spirituale – presupune o anumită libertate/ posibilitate de control al individului în exteriorul său. Nu control, în sensul de manipulare, ci în sensul de a-și putea pune în operă creativitatea:
– Când ești materialist, ești limitat la a influența prin intermediul materialului. Ești atât de fericit, pe câtă flexibilitate are materialul de a propaga conținuturile în lumea fizică, materială. Level 1.
– Când ești psihicist, dispui de capacitatea de a influența lumea la nivel de organizare instrumentară. Ești atât de fericit, pe câtă capacitate ai de a comunica interuman și de a influența latura psihică/ științifică/ cuantificabilă/ demonstrabilă a vieții. Level 10.
– Când ești spiritualist, dispui de capacitatea de a influența înțelegerea profundă a vieții, dincolo de ce poate fi perceput prin simțurile directe sau acceptat prin argumentele raționale; ai posibilitatea de propagare a conținuturilor tale mult dincolo de simpla noastră existență și de percepția cotidiană, trăind în armonie cu natura care ne susține viața. Level 100.
Dar nici una din astea nu ne face pe unii mai elevați decât alții, mai speciali, mai deosebiți, mai șmecheri sau mai cu trei aripi. Ci ne obligă la responsabilități diferite, pe măsura posibilității de influențare a lumii din jurul nostru, pentru a căror neîndeplinire, avem să resimțim – fiecare – un gol și o durere corespunzătoare.
Ierarhizarea pe verticală este o falsă aparență. Suntem diferiți doar pe orizontală, prin nuanțe care nu suportă comparație, ci care – mai degrabă – reflectă încărcare diferită cu responsabilitate.