Judecătorul perfid

Comparațiile sunt dintre cei mai mari dușmani ai sufletelor noastre. Căutăm mereu să intrăm într-un șablon, să ne reperam, să vedem în ce măsură ne potrivim în rândul celorlalți. Căutăm aprobarea frumuseții noastre, prin raportarea la mase.

Ce pierdem din vedere, însă, e că frumusețea aia-i unică și nu suportă comparații. E numai și numai a noastră. E originală și perfect gestionabilă/ modelabilă după preferințele sufletului nostru. O găsim într-un punct central, undeva-năuntrul nostru, ca o busolă proprie, ca o balanță care poate cântări ce-i bine și ce-i rău pentru noi, dincolo de orice alt reper din exterior.

Când ne cuibărim în punctul central și ne ascultăm în liniște, vedem exact adevărul și frumusețea care suntem, uitând să mai hrănim orice alte trăiri inutile care dor.

Comparațiile… acest judecător interior perfid, care nu caștigă nimic prin faptul că ne sabotează. Un alt șarpe care-și mănâncă singur coada până face-n sine vid.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *