Una entuziastă și tonică zice că cine n-are bătrâni, să cumpere un decodor telepatic, să vorbeasca cu ai lui, pe care i-a avut. Ca s-au plictisit de când tot așteaptă și ei o discuție în taină, ca de la suflet la suflet, fără ca noi să-i mai luăm în seamă sau să mai credem că încă există, doar că sub o altă formă…

Morții cu morții, viii cu viii… e o vorbă care are menirea de a ne împinge să ne desprindem de cei dragi care pleacă acasă la Big Boss și să ne concentrăm pe ale noastre, ale vieții, ale trăitului. Dar n-are treabă cu comunicarea noastră cu ei… care se află într-un continuum. Faptul că își schimbă forma de manifestare și se eliberează de trup, nu înseamnă că gata, nu mai avem treabă cu ei. Pentru că totu-n viață-i energie. Uneori e concentrată în materie și mișcă, alteori e mai diluată și se manifestă imaterial. (În fond, existența e mult mai bogată-n energie imaterială decât în cea materială.)

Energia care se materializează beneficiază de oportunitatea punerii în aplicare. Ea implementează. E unul din cele mai frumoase cadouri pe care le putem primi prin întrupare. Energia imaterială… mai mult se plimbă de colo colo, inspiră, ghidează, direcționează, integrează, facilitează, sincronizează. E peste tot și cunoaște multe, dar nu prea poate să ardă/ să hardcodeze în lumea materială chestii decât prin intermediul celor care se întrupează.

Deci… morții cu morții si viii cu viii… în sensul că tre să ne desprindem emoțional de cei ce pleacă (să rupem atașamentul psihic pe care ne sprijinim ca de un stâlp de rezistență), să-i lăsăm să se recreeze și să fumeze trabuc într-un hamac pe-o plajă a lor spirituală, sorbind tacticos dintr-un Proseco și privind la noi cum continuăm să ne facem treaba pentru care am venit aici. Și nu ne oprește nimeni să ne lăsăm ghidați și să primim inspirație, mai ales dacă e de la străbuni/ din neamul nostru/ sub formă transcedentală. Poate chiar e de dorit să facem echipe mixte, tinzând să creștem eficiența trans-generațională.