Dumnezeu și omul

Dumnezeu a creat universul într-o săptămână. În prima zi de luni din următoarea săptămână, odihnit și cu chef de vorbă (ca după o duminică liniștită, evident), îl cheamă pe om la el și-i zice: ”Socializează!”

Iar omul, cult precum era la vremea respectivă, îl privește cu ochi lucii și cu gâtul aplecat spre înainte, formând o cocoașă veritabilă. Conștiința sa zăcea neexploatată și nerăbdătoare, în mintea-i odihnită încă din vremuri îndepărtate. Sprijinit într-un ciomag de lemn putred, mâncat de vreme și de molii, omul analiza pe îndelete cuvintele Domnului, cu gura întredeschisă, lăsând să-i cadă lent o bală de salivă ce plutea aievea în bătaia vântului.

Clipea din când în când, cu câte-un ochi, fixându-l în derivă pe stăpânul său cel dintâi… și, prin tăcere, omul primitiv confirmă plin de asumare ruga Creatorului, semnând cu el un contract de socializare pe termen lung.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.