De la a nu avea nimic până la a avea totul este, în substrat, o chestiune de gestionare a atașamentelor.
Arhive etichete: atasamente
Secretul echilibrului
Totul stă în gestionarea atașamentelor.
Atașamente pierdute
Toate atașamentele sunt bune, dar cu moderație. Că altfel devin nebune și te duc în aberație.
Sărăcia e relativă la gradul de atașament față de ceea ce prețuiești.
Dacă te atașezi de lucruri, suferi când le pierzi și te simți sărac.
Dacă te atașezi de abilitățile tale, suferi când le pierzi (să zicem, în urma unei amnezii sau a unei indisponibilități temporare ori lacune) și te simți incapabil și limitat.
Dacă te atașezi de Dumnezeu, suferi când faci ceva rău, care contravine binelui și principiilor tale de viață, și te simți singur și deznădăjduit.
Echilibru-n atașamente
Se zice că orice de care ne-atașăm prea tare, pierdem. Pentru că intrăm în saturație și facem risipă.
Dup-aia, trece un timp, ne obișnuim cu lipsa și-nvățăm s-apreciem din nou valoarea lucrurilor.
Tre’ să fie un echilibru-n toate… în cum le căutăm, cum cerem, cum primim și cum ne bucurăm de ele.