Iubirea liberă permite oamenilor de lângă tine să se manifeste în autenticitatea lor deplină.
Ia-te ușor!
Ce se întâmplă în jurul tău, ca experiențe la care tu iei parte, nu te privește decât în măsura în care tu decizi asta. Sistemul general al vieții e mult prea mare și mult prea complex ca să te privească doar pe tine ca un buric al Pământului. Ești important, ești chiar indispensabil, dar cele mai multe lucruri se întâmplă pentru că ăsta le e rostul. Tu ești acolo doar ca spectator, ca martor, și uneori și-un pic actor. Nu le mai lua personal. Ia-le mai ușor, mai în joacă.
Întruparea
Întruparea sufletului e precum ploaia: dintr-un nor de vapori, se condensează picături ce cad pe pământ ca să susțină viața.
Vidul
În vid nu e căldură. Doar urme firave de suflet, un strop de conștiință mută și posibilități plăpânde, aflate-n așteptarea materializării. E liniște și lipsă de mișcare. Tăcere, vis, un frig haotic care – dintr-o șansă – poate atrage suficientă inerție pentru întrupare.
Vidul e locul de tatonare, libertatea de-ncercare și spațiul de manevrare ale lumii materiale. Este marja de eroare, șansa la greșeală, spațiul pentru învățare, cunoaștere, organizare, locul unde se depun eforturi pentru evoluare. Este casa energiei existențiale, unde locuiesc pornirile potențiale și arderile informaționale.
Reglaje interioare
Sentimentul că meriți și stabilirea a ce anume meriți sunt gestionabile dinăuntru.
Despovărarea
Când te despovărezi și dai vieții lucrurile, să le gestioneze, devii actor-spectator la propria experiență. Ești și în mijlocul trăirilor, dar și privitor terț, prin ochii sufletului, admirând energia cum curge fluent prin tot contextul care te învăluie.
Diversitatea iubirii
Te poți îndrăgosti de viață-n multe feluri. Din toate astea, puține-s despre sex, cuplu sau căsătorie. Majoritatea-s despre a trăi o diversitate întreagă de experiențe, după cum are nevoie sufletul să fie.
Neînțelegerea celor două categorii și a fenomenului în ansamblu conduce la denaturare, la posesivitate, la derapaj, la blocaj, ori la situații (sau percepții) de trădare. Toate astea-s precursoare pentru boală.
Ai curaj să fii cu tine, învață să te înțelegi și bucură-te de ceea ce primești, în condiții de respect pentru sine, pentru semeni și pentru voințele divine!
Vibrația de suflet
Se-ntâmplă uneori să întâlnești suflete cu care vibrezi. Poate mai rar, poate mai des, după cum îți e norocul. În foarte puține din aceste cazuri e vorba despre sex. Cel mai adesea-i despre trăirea unor catalize (dacă-s pe termen mai scurt) sau de savurarea unor cadouri (dacă-s pe termen mai lung), în tot felul de forme mijlocite de comunicare și de interacțiune în cuplaj. În mitologia urbană le zice „suflete pereche”.
Chemarea către sex e doar Citește în continuare Vibrația de suflet
Condiții de curățenie
Curățenia constă-n organizarea libertăților și limitelor. Adică, a regulilor.
Libertăți sunt multe.
Limite, mai puține, dar ferme și atent contabilizate: atașamente, credințe, convenții, fapte.
Savurarea
„Trăiește-ți” viața înseamnă să te bucuri de ceea ce trăiești, indiferent de cum decurge experiența.
Nu-i nevoie de extreme (care oricum suprasaturează simțurile și conduc la inflație-n apreciere), mai ales dacă-s menite să dea bine-n poză. În principiu, orice trăiești e frumos și-ți poate aduce o valoare. Până chiar și făcutul de nimic are o esență care merită explorată conștient și asumat.
Important e doar să fii atent și să te lași purtat de experiență în mod deschis și autentic.
Împrumutul
Nu deții nimic. Ai totul cu chirie.
Uneori o zi, alteori un an, alteori o viață, alteori o veșnicie.
Legătura de suflet
Legătura de suflet adună atâta energie și căldură-n jurul ei, că topește tot. Blocaje, limite, tristeți, manifestări, zâmbete distorsionate, lipsă de viață.
Confuzia coordonată
Viața are un mod interesant de a te face să fii prost și să greșești împotriva dorinței tale, ca să facă lucrurile cum știe ea că e mai bine pentru toată lumea.
Căderea în somn
Căderea în somn e conștiința care-ncearcă să pună-n ordine gândurile (dintr-o inerție de organizare și o tendință spre echilibru – principii universale de viață), dar capitulează și se disipă-n univers, părăsind temporar trupul.
Dedicație
Când pricepi că viața-ți dă experiențe (bune, rele, nu contează) pentru că tu le poți împlini/ realiza/ materializa în varianta lor cea mai bună, constați că ești de fapt privilegiat, nu pedepsit. Ai șansa să-ți servești din plin existența, să fii util și necesar, indispensabil pentru bunul mers al lucrurilor, așa cum e rostul lor să fie.
Zâmbetul
Când simți profund subtilitatea vieții, aproape că nu te poți opri să zâmbești ca prostul, din nimic.
Preșul
Corpul cedează nu atât de la bătrânețe, cât de la presiunea lucrurilor nerezolvate și băgate sub preș de-a lungul anilor.
Persistența
Sunt unii oameni (și unele situații) care se-nvârt pe lângă tine și tu pe lângă ei, și-s acolo mereu indiferent cum îți merge. Și nu fac asta neapărat intenționat, ei doar trăiesc liniștiți, în ritmul lor. Dar e ca și cum viața ți-ar trimite niște parteneri inconștienți, devotați fără voia lor, călăuze naturale, dedicați scopului de a-ți face bine și a-ți ține de urât. Și te trezești într-o zi din inerția gândurilor tale și-i vezi că sunt acolo. Și te-ntrebi ce-ai făcut, oare, să meriți norocul ăsta?!… Și te mai întrebi, apoi, câte alte lucruri sunt așa frumos așezate în viața ta și nu știi să le vezi?!…
Retrezirea plafonaților
O țară de oameni buni, capabili, iubitori, deschiși, dar încercați de viață, asupriți, forțați și duși la limita puterilor, găzduiește suflete care-ntr-o altă viață e posibil să fi atins armonia și echilibrul, cuibărindu-se-ntr-un spațiu de confort și uitând să mai evolueze. Prin încercări diverse, acum sunt trimiși în pustiu până găsesc din nou un rost care să conteze și redescoperă cu ochii minții lor un Dumnezeu… ce doar pare că lipsește, când în fapt stă pitit cu ochi plini de speranță, neîncetând nicio clipă să-i vegheze și să-i protejeze. Pierderea de sine e doar temporară; pregătește o renaștere interioară care strălucește mult superior echilibrului instabil, temporar, de odinioară.
Lasă controlul!
Uneori mai tre să-l lași și pe Dumnezeu să aranjeze lucrurile… Nu neapărat din nevoia ta de ajutor, din disperare și din frică față de incertitudine și față de lipsa de control… Ci mai degrabă din respect față de el însuși, Dumnezeul care este Dumnezeu. Ca să-i dai credit și libertate să se manifeste. Că nimănui nu-i place să tot fie cicălit și încurcat la treabă. Ba, din contră, uneori avem nevoie să fim lăsați liniștiți, să ne facem partea, să ne dovedim meritul pentru existență. Ei, bine… Gândiți că și boss e tot unul de-al nostru, muncind cot la cot cu noi, în partea de responsabilitate care îi revine.
Încheietura
Fiecare încheietură ține strâns legat ceva.
Degetele, meticulozitatea.
Coatele, îmbrățișarea, conținerea.
Refulare
Adesea, foamea de putere deraiază-n sex. Sau în țigări. Sau în mâncare. Sau în excese de orice fel, preponderent materiale.
Interferențe
Dacă nu-ți place uneori cum ești în prezența unor oameni, iar tu faci tot posibilul să fii ok și nu-ți iese… E foarte posibil să fie de la ei, iar tu doar să le reflecți ce au nevoie în momentul respectiv.
Chemarea
Sentimentul de a fi dorit descătușează tot soarele din tine. Te cheamă să te manifești, să te-mplinești. Trezește datoria sufletului care ești și pentru care ai venit să viețuiești. E catalizatorul care te deschide și te trage-afară din adâncurile tale cele mai profunde. Te face să te simți chemat în slujba vieții, să te dedici, să te oferi, să arzi, să dăruiești.
Opusul (indiferența) te face să seci și te-nmărmurește. Te liniștește cum se pierd mute, în apa lacului, firave unde…
Conservare
Nu te refugia în spatele gândului că poate dispar greutățile peste noapte sau că-i cineva acolo care să-ți trăiască viața-n locul tău. Nu-i treaba altcuiva să-ți ducă-n spate responsabilitatea.
Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă. Totul rămâne acolo, se conservă, se transformă, până-și închide complet ciclul de viață. Tot ce ai generat prin deciziile tale. Așa că primește-le deschis și fă curățenie!