Retrezirea plafonaților

O țară de oameni buni, capabili, iubitori, deschiși, dar încercați de viață, asupriți, forțați și duși la limita puterilor, găzduiește suflete care-ntr-o altă viață e posibil să fi atins armonia și echilibrul, cuibărindu-se-ntr-un spațiu de confort și uitând să mai evolueze. Prin încercări diverse, acum sunt trimiși în pustiu până găsesc din nou un rost care să conteze și redescoperă cu ochii minții lor un Dumnezeu… ce doar pare că lipsește, când în fapt stă pitit cu ochi plini de speranță, neîncetând nicio clipă să-i vegheze și să-i protejeze. Pierderea de sine e doar temporară; pregătește o renaștere interioară care strălucește mult superior echilibrului instabil, temporar, de odinioară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.