„Trăiește-ți” viața înseamnă să te bucuri de ceea ce trăiești, indiferent de cum decurge experiența.
Nu-i nevoie de extreme (care oricum suprasaturează simțurile și conduc la inflație-n apreciere), mai ales dacă-s menite să dea bine-n poză. În principiu, orice trăiești e frumos și-ți poate aduce o valoare. Până chiar și făcutul de nimic are o esență care merită explorată conștient și asumat.
Important e doar să fii atent și să te lași purtat de experiență în mod deschis și autentic.
Fix cum te educi să gândești și să observi viața din jurul tău, așa-ti livrează și intuiția informatii și direcții de orientare. Modalitatea de-nțelegere a vieții devine mecanism de reacție în condiții de vigilență.
In starea de vigilență vezi tot. Creierul îți intră-n alertă și funcționează pe mod automat, deciziile fiind luate spontan, in varianta lor optimă. Pare că nimic din ce faci nu-ți este controlat și e lipsit de noimă, deși totu-i precis: vezi semne și detalii, drumuri deschise larg pe unde-ți e permis să treci și zone delimitate clar unde ai interzis să mergi. Ajungi la destinație fără pic de greșeală și simți universul, cum a conspirat iară să te iubească-ntr-o mostră de colaborare fără făgăduială.