Vidul

În vid nu e căldură. Doar urme firave de suflet, un strop de conștiință mută și posibilități plăpânde, aflate-n așteptarea materializării. E liniște și lipsă de mișcare. Tăcere, vis, un frig haotic care – dintr-o șansă – poate atrage suficientă inerție pentru întrupare.

Vidul e locul de tatonare, libertatea de-ncercare și spațiul de manevrare ale lumii materiale. Este marja de eroare, șansa la greșeală, spațiul pentru învățare, cunoaștere, organizare, locul unde se depun eforturi pentru evoluare. Este casa energiei existențiale, unde locuiesc pornirile potențiale și arderile informaționale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.