Relaxarea și confortul – ca fenomene de sine stătătoare, privite dpdv tehnic – nu sunt scopuri în sine, decât atunci când ți le dă viața ca pe niște cadouri și recompense (pe care le primești oricum dincolo de voința și controlul tău, dar de regulă punctual).

Relaxarea și confortul sunt făcute pentru creștere, pentru asimilarea de conținuturi, pentru permiterea subconștientului să lucreze liniștit, liber, nederanjat, astfel încât să furnizeze livrabilele pentru care a fost creat.

Reamintesc, în context, că principalul motoraș al psihicului nostru este subconștientul – care lucrează în mod automatizat dincolo de voința și observația noastră.

Conștientul – care este în controlul nostru – îi furnizează acestuia logica de lucru, direcția de înaintare și rostul de existență.

Deci n-o zic ca și cum ar trebui acum să ne apucăm să valorificăm în mod expres relaxarea și confortul, și să nu le mai dorim pentru simpla plăcere pe care ne-o aduc.

Pentru că oricum nu putem controla procesele de fundal, automatizate. Se întâmplă ele de la sine; noi doar trebuie să le dăm timp și spațiu să se manifeste.

Iar apoi… nu e nimic rău în a căuta plăcerea relaxării. Ba chiar e utilă și dezirabilă.

–o–

La fel sunt și banii și credința: instrumente care facilitează realizarea unor scopuri. Aduc siguranță, stabilitate și evoluție, dar nu sunt ele, în sine, scopuri.

Banii, liniștea și credința ajută la manifestare. Fiecare, în mod corespunzător, în plan material, psihic și spiritual.