Amețeală

La un moment dat, te trezești într-o ciorbă de experiențe, învârtit cu polonicul la foc tare, într-un ritm ce pare presetat și un pic cam de necontrolat… când lovindu-te cu îmbrânceli, cu agonii și cu necaz, când scăldându-te în fericiri, cu complezențe, beneficii și extaz.

Și, buimac, la ceas de seară, după ore-ntregi în fiecare zi de perpeleală, stai nedumerit și-analizezi de-i vreuna de care să te atașezi… să-i dai atenție, să o filtrezi… sau dacă să le-accepți pe toate vrac, fără să mai tragi să le-aranjezi, bucurându-te din plin de amețeală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *