Arhive categorii: Rezonanțe

Linia sfinților

Rezonanțe, Vibrații,

Prea multe și prea grele?…

Desprinde-te emoțional de ele și privește-le ca un observator neutru. Apoi închide ochii și ia-le una câte una, fix cum vin la mână, fără să mai cauți mereu orizontul. Pe rând: începi, rezolvi, închizi.

Ce nu ține de tine, dă-le libertate. Decizi doar pentru ce-i în controlul tău. Și te vei trezi la finalul zilei, deja, cu multe dintre ele realizate. Azi o parte, mâine alta, pân’ se fac toate.

Altfel, sună la linia verde a sfinților degrabă ajutători și descarcă-te lor de surplusul de emoții, frici și alte conținuturi asupra cărora nu deții controlul. Este eliberator!

Armonici de semnal

Rezonanțe, Vibrații, ,

Îmi plac armonicile dintr-un semnal.

Nu-s nici oscilația de bază, care fură atenția din start, dar nici zgomot, să nu le ia nimeni în seamă. Nu-s nici frecvență simplă, să fie prea lesne de-nțeles, dar nici zgomot haotic, fără sens.

Au propria personalitate. Sunt originale. Stau ca un ghimpe-n punctele de inflexiune și umplu peisajul în culoare. Purtătoare de-armonie naturale.

Și, uneori, chiar si din zgomot se pot naste armonici de rezonanta, ca niște copii nedoriți care ajung să-ți facă viața frumoasă.

Intimitatea

Rezonanțe, Vibrații

Intimitatea-i o iluzie născută din ignoranța noastră vizavi de formele de conștiință care ne-nconjoară.

Să luăm, de exemplu, florile. Stau liniștite acolo, la locul lor, și-și trăiesc viața meditând la frumos. Și zici că nici nu mișcă și că te ignoră de cu zorile. Dar, dacă nu le vorbești și nu ești atent cu ele, se supără de imediat pun botu’. Te privează una-două de culoare și miros.

Nu ești singur nicăieri, să trăiești ignorant ca tontu’, of…

Adevărata provocare

Rezonanțe, Vibrații, ,

Noi avem impresia că ne e frica de moarte… când moartea e fix cea mai mică problemă în viața asta.

N-am venit aici să murim.

Să trăim – e adevarata provocare. Să ne gestionăm trăirile interioare, relațiile cu ceilalți, grija și iubirea față de apropiați și față de oameni, efortul de gestionare a atașamentelor, acceptarea și plăcerea suferințelor, coabitarea cu natura, și muuulți alți gărgăuni din ăștia care ne freacă la cap zilnic.

Deci dacă simți că nu ți-ai terminat treaba p-aici… stai fără griji: nu ești norocos să pleci acasă. Mai ai încă de muncă. Viața are nevoie de tine, nu te lasă și nu te trădează.