Mă uit la natură și găsesc o liniște a vorbelor. Dar și o comunicare continuă, dincolo de văzul ochilor. Mă întreb… dacă necuvântătoarele și neviețuitoarele or avea totuși o inteligență inerentă, pe fondul căreia se joacă cu noi și ne lasă să credem în iluzia de fericire tâmpă pe care o afișează…