AT: Tre să înveți să respecți viața
AT: Fiecare își are propria karmă
AT: Și tre să și-o ardă singur
Q: Adică??
AT: Dacă te bagi prea cu nasu unde nu-ți fierbe oala, preiei din karma lor și ajungi să duci în spate ce nu-i al tău (și apoi te vaiți de dureri de spate…)
AT: Serios
AT: Știu că sună dur
AT: Dar…
AT: Suntem prea mici ca să judecăm ce-i al omului
AT: Fiecare cu treaba lui
AT: Nu putem judeca, spre exemplu, de ce unii copii se nasc cu probleme
AT: E treaba lor
AT: Știe karma lor pt ce plătesc
AT: Important pt noi e să observăm, și să avem tact să respectăm voința vieții
AT: Să îngrijim atunci și atât cât ni se cere. Și să iubim. Să corectăm ce avem de corectat, și de vindecat ce-i de vindecat
AT: Dar musai de respectat voința superioară. Tot ce avem de făcut e ce ne stă în putere și în control. Și nimic mai mult. Ce-i în mâinile noastre și ce putem atinge atunci când le întindem în exteriorul nostru
AT: Mai domol cu compătimirile lăbărțate în exteriorul nostru
AT: Lecția e simplă:
AT: Fii ok! Tu cu tine și cu dumnezeul tău. Și atât
AT: În rest… fii ca o frunză-n vânt
AT: Ce vine către tine, atingi
AT: Ce ți se cere, faci
AT: Țac pac
AT: Și atât
AT: Și astea toate… din hamac
AT: Viața tre să fie un joc, o plăcere, o relaxare, o împlinire
AT: Ca un dans
AT: Dacă te copleșește și te cocoșează… ceva nu e bine
AT: Tre sa te simți liber
AT: Să zbori
AT: Și în general… orice te constrânge, nu e lucru bun
AT: Tre să-ți ofere libertate
AT: Și tu să-ți oferi libertate
AT: Tot ce avem de făcut e să ne bucurăm ca la teatru
AT: Că 99,99999% se fac de la sine
AT: Nu țin de noi
AT: Deci… fii perspicace și cu tact, și vezi DACĂ ai voie să intri în spațiul cuiva. Și dacă da, tot cu ochi fini și rabdător ascultă să vezi și CUM și CÂND
AT: Și musai, numai dacă ți se cere
AT: Tre să vină de la sine
AT: Altfel… violezi
AT: Și le faci și lor rău și ți-o iei și tu
AT: Că forțezi ceva ce nu-i permis
Q: Ne-a-pă-rat tre’ să ajung la un hamac, că prea mă înnebunești…
AT: E șmecher hamacu… când intri-n el, ți-e lehamite să te mai ridici apoi
Q: Uneori sunt chestiuni minore… Și aici trebuie tact?!
AT: Tact tre-n toate. Îți place când vezi un om fin?!… Îți place. Ei, omu fin e fin în toate. Și când se scarpină-n fund, și când e în singurătatea lui, și când face curat în casă, și când se spală pe dinți… Și nu la filfizoni mă refer acum… e o finețe-n toate, un tact în toate
AT: Putem să ajutăm, atunci când ni se cere. Și e simplu să asculți cererea, DACĂ taci și DACĂ te oprești. Pt că, ca sa asculți, tre mai intâi să taci. Și să te liniștești. Să asculți natura, vântul, vâjâitul, zgomotul, sunetele, mișcările, lucrurile… tot. Ex de cerere: „mosh, ajută-mă”. Sau „mosh, am nevoie de ceva”. Sau „mosh, fă aia sau aia”… o mie de moduri sunt prin care viața-ți cere. Dar oprește-te din inițiere de acțiuni. Învață să asculți, să le vezi pe cele inițiate din exteriorul tău, care te caută pe tine, și tu doar să le preiei și să le duci la bun sfârșit.