Conversație despre lăsarea energiei să curgă liber

AT: Tre să înveți să respecți viața

AT: Fiecare își are propria karmă

AT: Și tre să și-o ardă singur

Q: Adică??

AT: Dacă te bagi prea cu nasu unde nu-ți fierbe oala, preiei din karma lor și ajungi să duci în spate ce nu-i al tău (și apoi te vaiți de dureri de spate…)

AT: Serios

AT: Știu că sună dur

AT: Dar…

AT: Suntem prea mici ca să judecăm ce-i al omului

AT: Fiecare cu treaba lui

AT: Nu putem judeca, spre exemplu, de ce unii copii se nasc cu probleme

AT: E treaba lor

AT: Știe karma lor pt ce plătesc

AT: Important pt noi e să observăm, și să avem tact să respectăm voința vieții

AT: Să îngrijim atunci și atât cât ni se cere. Și să iubim. Să corectăm ce avem de corectat, și de vindecat ce-i de vindecat

AT: Dar musai de respectat voința superioară. Tot ce avem de făcut e ce ne stă în putere și în control. Și nimic mai mult. Ce-i în mâinile noastre și ce putem atinge atunci când le întindem în exteriorul nostru

AT: Mai domol cu compătimirile lăbărțate în exteriorul nostru

AT: Lecția e simplă:

AT: Fii ok! Tu cu tine și cu dumnezeul tău. Și atât

AT: În rest… fii ca o frunză-n vânt

AT: Ce vine către tine, atingi

AT: Ce ți se cere, faci

AT: Țac pac

AT: Și atât

AT: Și astea toate… din hamac

AT: Viața tre să fie un joc, o plăcere, o relaxare, o împlinire

AT: Ca un dans

AT: Dacă te copleșește și te cocoșează… ceva nu e bine

AT: Tre sa te simți liber

AT: Să zbori

AT: Și în general… orice te constrânge, nu e lucru bun

AT: Tre să-ți ofere libertate

AT: Și tu să-ți oferi libertate

AT: Tot ce avem de făcut e să ne bucurăm ca la teatru

AT: Că 99,99999% se fac de la sine

AT: Nu țin de noi

AT: Deci… fii perspicace și cu tact, și vezi DACĂ ai voie să intri în spațiul cuiva. Și dacă da, tot cu ochi fini și rabdător ascultă să vezi și CUM și CÂND

AT: Și musai, numai dacă ți se cere

AT: Tre să vină de la sine

AT: Altfel… violezi

AT: Și le faci și lor rău și ți-o iei și tu

AT: Că forțezi ceva ce nu-i permis

Q: Ne-a-pă-rat tre’ să ajung la un hamac, că prea mă înnebunești…

AT: E șmecher hamacu… când intri-n el, ți-e lehamite să te mai ridici apoi

Q: Uneori sunt chestiuni minore… Și aici trebuie tact?!

AT: Tact tre-n toate. Îți place când vezi un om fin?!… Îți place. Ei, omu fin e fin în toate. Și când se scarpină-n fund, și când e în singurătatea lui, și când face curat în casă, și când se spală pe dinți… Și nu la filfizoni mă refer acum… e o finețe-n toate, un tact în toate

AT: Putem să ajutăm, atunci când ni se cere. Și e simplu să asculți cererea, DACĂ taci și DACĂ te oprești. Pt că, ca sa asculți, tre mai intâi să taci. Și să te liniștești. Să asculți natura, vântul, vâjâitul, zgomotul, sunetele, mișcările, lucrurile… tot. Ex de cerere: „mosh, ajută-mă”. Sau „mosh, am nevoie de ceva”. Sau „mosh, fă aia sau aia”… o mie de moduri sunt prin care viața-ți cere. Dar oprește-te din inițiere de acțiuni. Învață să asculți, să le vezi pe cele inițiate din exteriorul tău, care te caută pe tine, și tu doar să le preiei și să le duci la bun sfârșit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.