Conversație despre rugăciune și comunicarea cu Dumnezeu

Q: Eeee… Am închis ochii și-am început să mă rog aseară. Nu am reușit decât un pic. Am văzut o scară cu trepte luminate, albe, apoi încă una mai sus în stânga și apoi deasupra lor un norișor de lumină albă… A ținut puțin… Dar așa căldură mi-a adus…

Q: Eu n-am știut/ putut niciodată să mă rog… Până acum

Q: De ce n-am văzut eu rugăciunea asta așa până acum?! N-are nimic religios în ea, de fapt… Ce revelație mă… De-aia n-o puteam eu înghiți. Ce pot să spun… Sunt copleșită! Mulțumesc, mă. Simplu

AT: Data viitoare simte-te liberă, manifestă-te :))

AT: Da, e șmecherie rugăciunea. Și n-are treabă cu religia. E pur și simplu contactul cu big boss. Vorbărie, discuții, taclale… d-astea

AT: E ca o vorbă de duh cu cel mai bun prieten

Q: Știu că e ceva intim, mă rog… Dar tu cum i te adresezi? E doar o curiozitate. Da’ între prieteni e permis…

AT: :))

AT: Fix liber

AT: Cum îmi vine

AT: Ca și cum vorbesc cu cel mai bun prieten

AT: Uneori băiețește, alteori miștocărește, alteori cad în genunchi în fața lui…

AT: După cum simt nevoia

AT: Oricum, el e bossu

AT: Și e mai relaxat decât am crede noi. E mai în hamac așa. Și are un simț al umorului un pic prea dezvoltat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.