Când pornești pe un drum nou, resimți din plin dificultatea gestionării necunoscutului și a incertitudinii. Adaptarea cere energie și efort, iar reperele de stabilitate se diluează, în căutarea unor puncte noi de echilibru.

Orice încercare de asimilare a noului în viața noastră este supusă, inevitabil, riscului de eșec și de eroare. Nimeni n-a știut vreodată să facă ceva nou, fără să greșească. În fond, orice proces de învățare este o suită de încercări repetate ale aceleiași mișcări, care – prin fiecare abatere de la rezultatele dorite – face un pas în plus pentru (re)calibrare.

Ajungem să facem lucrurile bine prin exercițiu și antrenament, prin supunerea voluntară la durerea provocată de eroarea repetată și prin asimilarea experiențelor – ca bagaj de cunoștințe generale. Prin gestionarea conștientă și consecventă a erorii, fixăm informația creșterii noastre, dobândim capacitate de argumentare și descoperim plăcere necondiționată în abordarea experiențelor de viață.