Orice nevoie simplă și cinstită se transformă-n uragan când uiți de ea sau i te pui paravan pe termen lung. Nestăpânită, te-agită și te chinuie profund, pune presiune pe tine-n orice plan, să o satisfaci, s-o aduci în starea de-a fi mulțumită. O nevoie cronic frustrată și neîmplinită face-orice s-ajungă liniștită, chiar și cu riscul de-a te duce-n stări de dependență și decizii proaste, de-ajungi s-arăți ca un dement ținut o viață în condiții oneroase.

Pentru o nevoie ocolită, orice stimul e-o ispită ce te-aruncă-n luptă-nchipuită cu al tău curaj, învârtindu-te-ntr-un glob de sticlă cu percepție perfidă, unde chinul și plăcerea se combină-ntr-un ultraj… la adresa echilibrului. Însă nu-i panică și nici grav; totu-i doar un miraj firav al sufletului.