Dacă lași omul liber, să se manifeste, vei fi surprins să vezi cât echilibru rezidă în miscările sale.
Desigur, la început, când îl scoți din restricții, va traversa o perioadă de aparent dezechilibru, o etapă de adaptare la noile condiții de viată. Întâi face cataliza frustrarilor și dorințelor, se bucură, trăiește viața din plin; apoi poate avea mici depresii, resimțite de la dezorientare, de la confuzie sau de la greutatea responsabilităților și a provocărilor… Trece printr-o serie zdravănă de suișuri și coborâșuri care se atenuează în timp, transformându-l în om liber, gata să își manifeste conținuturile după cum simte.
Ce-i important de observat, însă, este că echilibrul la care ajunge e fix fundația lui educațională. Deci, dacă ne-ntrebăm de ce unele societăți libere sunt civilizate, iar altele-s mocirlă… acum înțelegem mai ușor unde e buba.
Capacitatea de mișcare a omului liber gravitează puternic în jurul educației sale.