Una din marile probleme pe care le avem e că nu vrem să privim pe termen lung.

Fiecare trage de egoismul propriu, să-și facă lui bine și să-și asigure, cel mult, copiii și nepoții. Mai rar să intereseze pe cineva urmările sociale și de mediu, pe termen lung. Gândește mintea inconstientă în sinea ei… „las’, că n-apuc eu să văd ce are să vină…”

Dar baiu-i că abundența informațională grăbește ritmul vieții. Ceea ce face ca acel „termen lung” să se grabească și să vină peste noi cât suntem încă în viață. Și să vedem atunci ce o să facă bunul om inconștient, trăind luxos, dar într-un mediu de viață infect, de ajunge să-i fie greață și să mai iasă din casă…