Când ești prea lacom și pofticios (de consumi și savurezi plăcerea vieții de nu te mai oprești), postul tău înseamnă să NU mănânci. Să te abții. Să pui frână.

Când refuzi viața (ești depresiv, trist, nu ai pofta de mâncare, de interacțiune, de experiențe și stagnezi acolo de nu mai poți să vezi lumina), postul tău înseamnă să mănânci! Să te pornești din nou pe calea vieții, căutând să resemnifici și să găsești plăcerea în tot ce ai și te-nconjoară.

–o–

În perioadele mari de post, din timpul anului, dar și în zilele săptămânii când se obișnuiește postul scurt, caută să ții după cum ai nevoie, nu după cum scrie la carte. Că-n carte nu-s tratate toate cazurile particulare. Iar abținerea de la mâncare nu-i un panaceu. Pe fond nervos instabil și slăbit, lipsa de mâncare mai repede te-mbolnăvește, decât te vindecă. Învață să-ți asculți corpul și să-i dai lucrurile potrivite pentru curățare, vindecare și echilibru. Cu logică și cunoaștere științifică (mai ales de ordin medical, psihologic și nutrițional).

Postul înseamnă să te oprești din ceea ce faci în exces.