Cel mai bine merg lucrurile când oamenii ajung să se înțeleagă din priviri. Hoții, spre exemplu, au principiile sub piele, știu exact ce, când și cum să facă, în scopuri comune, fără nici măcar să se vorbească. La fel e și de partea cealaltă, cu cei care lucrează pentru principii bune, constructive… ceea ce e mai rar, desigur.

Ce nu se păstrează generic, în raționament, este validitatea sincronizării pe termen lung. Acolo unde oamenii au lucrat pentru scopuri corecte și drepte, adevărul rămâne valabil pe termen lung. Iar acolo unde acțiunile au fost construite din hoție și minciună… nu foarte târziu, ajung să se destrame din interior, sub propria greutate și instabilitate.