De ce am venit noi pe pământ? (avem voie să ne punem și întrebări filozofice acum, că am prins antrenament de mediație ). Și cum am putea să ne facem viața mai frumoasă? Cum am putea să ne manifestăm individual și ce am putea face cu deciziile colective care ne modelează mediul ambiental în care trăim?

Poate că nu demult, în trecutul nostru uitat, am avut etape în care trăiam în armonie cu natura… Ne înțelegeam rostul și ne acceptam mai cu umilință locul pe pământ, prin puzderia de specii de viețuitoare cu care-am împărțit dintotdeauna aerul și hrana.

Între timp… orgoliul și egoismul nostru au exacerbat, construind în noi individualități separate de întreg. Suntem mult prea singuri în sinea noastră și în masele de oameni pe care nu mai știm să le înțelegem. Și, poate că îndepărtarea de natură și închiderea voită în ermetica vieții sociale înalt tehnologizate și industrializate, ne-au făcut să uităm de fluiditatea și de armonia originilor noastre, de vibrația și de sinestezia pe care le împărtășeam cu mediul în care ne ducem viețuirea.

Avem nevoie să ne percepem și să ne manifestăm din nou unitatea; organismul mare care suntem și interacțiunea pe care o avem cu mediul care ne susține viața. Regăsirea identității pe care o purtăm ca întreg (ca specie) va permite autonomiei individuale să construiască plus valoare într-un scop comun, iar eforturilor colective, să se alinieze la ritmul naturii în care trăim, în sinergie.