Dărâmarea/ demolarea sunt o artă. Cu cât le faci mai delicat și mai cu migală, cu atât îți permit să reconstruiești mai frumos, mai armonios.

Evident, excepție când nu-ți mai pasă deloc de fundație sau de ce-i în jur. Caz în care, dai apocalipsa cu catharsis pan’ la entropie și inițiezi renaștere din propria stihie.