Se-ntâmplă uneori ca migrene să coexiste cu stări de excitare. E ca atunci când vrei un om de nu mai poți, dar fugi cât poți de tare. L-ai vrea-n carne și oase, să-l savurezi, să-l devorezi, chiar și fără vreo tatonare, dar nu te lasă creierul să te flexibilizezi, s-acomodezi principii, frici sau șanse de eroare la-ncercare. Și uite-așa îngheață neuronii toți că nu primești chemarea, blocat într-o credință care-ți suscită disperarea.