Care poate fi un bai cu educația online?…

Că tre’ să fim de două ori mai sinceri cu noi înșine, decât atunci cand suntem în clasă.

În societate/ în colectiv/ printre colegi, ne intrăm în rol și e ușor să ne asociem cu scopul contextului. Chiar dacă, poate, nu suntem atașați de ceea ce facem, ne vine lesne să ne „convingem” că suntem în locul potrivit.

Dar acasă, în hamac, cu telefonu-n brate „studiind” de la distanță… hop! ne trezim că suntem noi cu noi, în contact cu latura aia a noastră profundă, pe care n-o arătăm nimănui. Iar în singurătatea noastră, ne confruntăm cu niște întrebări care curg în șoaptă, pe fundal: „Îmi place ce fac? Are rost? E pentru mine asta?”… Și-atunci, fie se păstreaza cheful, fie vine somnul… după cum găsim armonie în activitatea respectivă.

Omul tinde, firesc, să facă ce-i place și ce rezonează cu sensul vieții lui. Indiferent dacă e sau nu conștient de asta.