Iubesc solstițiul de vară. Dacă-i senin afară, după ce apune soarele, rămâne o rază de lumină, fadă, care bate pe orizontală. E ca și cum ar bate o lumină stradală din depărtare, dar uniform, pe tot peisajul. Închise-s culorile. Ceru-i aproape de noapte, cu stelele toate rămase-ancorate într-un colț de lumină de la apus. Iar conturul obiectelor tremură fin în tabloul difuz.