Am avut un moment de fericire tâmpă. Se făcea că toate erau la locul potrivit și cursul vieții se sincroniza subit, în ritmu-i ceas, în orișice secundă.

Un moment se dilată-ntr-un ceas de veşnicie şi un ceas se comprimă-ntr-o secundă când noi ne trăim viața-n fericire tâmpă, porniți fără să ştim, într-o călătorie-n spațiu-timp.

Fecundă-i inspirația căreia-i dăm curs să fie şi curge liberă, în ritm de frenezie, în strădania de a se ține în sincronizarea cu divinitatea – în lipsa căreia, tragem obloanele, că vine end la life sau soto pierdem farmecul şi-o mare porție de ștaif.