Temă logico-emoțională

Temă pentru acasă (de factură logio-emoțională și de inspirație oltenească):

Fură doi olteni acasă, cu nevestele, trimiși în izolare. (Știm de ce și când se întampla povestea, deci.)

Și mai fură t1 și t2, două necunoscute, de le furau pacea oltenilor.

Unu din ei simțea că bărbăția-i e firavă și nu-i bun pentru a lui femeie (în general… nu doar în puncte cheie.) Nu trecea zi fără ca nevasta să nu-l dojenească… ba că nu e mulțumită, ba că-i tristă, ba că e saracă… de felul ei – e drept – era și ea un pic fricoasă, cam fițoasă și ușor pretențioasă. Iar asta lui îi dădea un sentiment profund de inutilitate, pe care simțea mereu nevoia să-l înece – pe bună dreptate – cu multă… t1; până se mozolea tot, la gură.

Al doilea era un om nestăpânit, cu poftă de putere și foame de trăit… un consumator de energie, însetat mereu să controleze orice lucru întâlnit. Cu mare plăcere s-ar fi oferit să facă lucruri (chiar de nu l-ar fi privit)… din simpla dorință de-a se fi simțit puternic dovedit. Cu sufletul neodihnit, însetat de râvnă, și neimplinit, nu se lăsa liniștit nici de-a lui nevastă – care și-ar fi dorit să-l vadă mulțumit. Și, ca să evite să facă vreo criză cu țipete și cu strigări, își potolea pofta cu multe… t2.

Acu’… nevestele se puseră să-i țină-n izolare. Să fie liniștiți. Pe uscat, și pe mâncare.

În condițiile date, întrebare pentru voi: ce fu t1 și ce fu t2?

[Hint: e vorba de vicii, nu vă gândiți la prostii]

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.