Cartea

Aseară am agățat o carte. Am deschis-o; goală. Am luat-o cu-ncetișorul și-am scris-o.

A fost mai mult gura de mine, că mâinile nu mi-au mers atât de bine… și am lăsat-o neterminată. Dar n-am închis-o.

A zis că mai vrea o serie. De capitole. E dornică de finaluri fericite, toată!

Îi plac numerele mari. De pagini. Dar să fie scrise așezat, atent menținute-n margini. Să fie savurate deplin, temporizat, fără grabă. Și nicidecum toate deodată.

A zis că-i place și că se mai lasă scrisă și-altă dată. Da-n ritmul ăsta, cred c-ajunge degrabă și face copii… (Orice-i posibil, când lași pasiunea să te modeleze așa cum îți dorești să fii.)

Cine știe ce-o să fie… Poate se naște-o pereche sau o trilogie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.