Când simțim că ne-apucă panica, poate-ar fi util să privim înăuntrul nostru, să vedem de unde vine frica.

Poate ne e teama pentru sine… și-atunci simțim foamea, frigul, pofta…

Poate pentru cei apropiați… și-atunci ne-apucă amaraciunea, tristețea…

Sau poate pentru un context, un proiect, un lucru la care ținem… și ne trezim că ne bântuie nesomnul.

Oricum ar fi, e bine să-ntindem mâinile în jurul nostru, să vedem până unde putem ajunge:

– ce ține de noi și putem atinge/ controla… să facem cât putem de bine.

– ce nu ține de noi și nu stă în controlul nostru… să le dăm voie să fie, să se manifeste… să poată fi facute de cei care ajung și se pricep la ele. Să dăm jos de pe umeri ce nu e al nostru, pentru a ne elibera și a deveni mai ușori, astfel incât să facem de minune ceea ce ne aparține!

Totu-i ok! Trăiește cu nădejde și fă mereu să fie bine!